[RO/HU]
Lacrim? str?b?tut? de vânt
al timpului
Cre?ti ?i te strecori în spa?iul inimii
Pagin? alb?, goal? zbori deasupra-mi
Unde s-au ascuns atâtea lacrimi ?i toamne
În oglinda r?d?cinii s?lciei
Unde este de-acum însoritul mai al prietenilor
Ce interesant, la Bucure?ti s-a amânat din nou procesul pentru înregistrarea Partidului Civic Maghiar. S-a anun?at, nu exist? vreun r?nit al accidentului în care a fost implicat? ma?ina ministrului Transporturilor. Fostul ministrul al Justi?iei a devenit consilier al prim-ministrului. Se mai scrie: Numele conspirativ a lui Lászlóffy Ali a fost Tamás ?i a fost furat bustul baronului Bethlen István.
Pentru mine cea mai interesant? poveste a ultimelor s?pt?mâni a fost scandalul în jurul accidentului ministrului Ludovic Orban, scandal care a început de la ac?iunea unui blogger care a f?cut fotografii ?i a descris accidentul.
A ap?rut un articol despre activitatea bloggerilor de mod?. A?tept s? se formeze ?i în România grupul care s? reac?ioneze intensiv la aceste evenimente.
Anul acesta a început exact de acolo de unde s-a sfâr?it cel vechi, adic? liderii politici ai României continu? de unde au întrerupt.
Pentru maghiarime este un episod important dac? ?i când se va înregistra Partidul Civic Maghiar, iar dac? da, atunci el se va putea organiza, va ajunge la vreun acord cu UDMR pân? la alegeri, sau vom asista la o lupt? maghiaro-maghiar? la alegeri.
Am auzit de la ministrul de Externe Cioroianu c? num?rul cet??enilor români care muncesc în str?in?tate a ajuns la 2 milioane. Ace?tia au provocat un proces în zon? ?i în întreaga Europ? pentru gestionarea c?reia, într-un an, doi va fi nevoie de un comitet de criz?.
Timpul nu ne ajunge. Imaginile din jurul nostru se schimb? din ce în ce mai repede. Chiar ?i dup? psaltiri, via?a dispare atât de repede, de parc? am zbura.
ARTICOL
Teza fundamental? a lui Marx György a fost c? genera?iile trebuie s? fac? fa?? schimb?rilor tehnologice ?i informa?ionale într-un ritm din ce în ce mai alert, cuvântul cheie aici fiind „schimbarea”. El a dat exemplul civiliza?iei mesopotamiene în timpul c?reia 300 de genera?ii au avut parte de schimb?rile pe care omul secolului XX a trebuit s? le suporte în timpul unei singure genera?ii. Ar fi vorba aici de o comprimare a sesiz?rii timpului ?i care devine posibil? datorit? ?tiin?ei ?i tehnologiei. Deci, cuvântul cheie, subliniez, este schimbarea. Marx György spunea c? aceast? schimbare trebuie luat? în calcul, trebuie tr?it cu ea ?i tradus? în limbajul institu?iilor ?i al vie?ii cotidiene, iar acest lucru se poate realiza într-un singur fel, prin înv???tur?. El a propus un anume tip de educa?ie care s?-i îndrume pe oameni spre a înv??a în continuu ?i s?-i fac? s? trateze cu seriozitate ideea ?i mai departe, în orice domeniu ar activa, oamenii trebuie s?-?i revizuiasc? ?tiin?a, bagajul de cuno?tin?e din 5 în 5 ani. Deci protec?ie împotriva impactului schimb?rii urm?re?te dou? fire directoare. Avem de-a face cu o lume heracleitosian?, spun eu ca filosof, iar con?tientizarea ?i suportarea acestei schimb?ri permanente exercit? uneori o imens? presiune psihologic?. Conform renumitului dicton al lui Marx György, „ori ?coal?, ori catastrof?”. Astfel el a a?ezat ?coala în centrul vie?ii cotidiene ?i a propus diferite tehnici de înv??are. Când spun schimbare trebuie s? ?in cont de faptul c? aceste procese ale schimb?rii sunt poten?ate de schimbarea domiciliului, de du-te-vino-ul permanent, de diferite sisteme de re?ele informatice, de media, care ac?ioneaz? în diferite direc?ii, dar ne integreaz?, ceea ce presupune o povar? mai mare.
Dar s? nu credem cumva c? în procesul schimb?rilor globale n-ar mai exista probleme locale. Degeaba e?ti con?tient de faptul c? via?a de zi cu zi este determinat? de schimbare, când realit??ile din România, pe t?râm infrastructural, politic, de mentalitate, genereaz? procese cu direc?ii contrare ?i care presupun aten?ie ?i încetinire, ?i acel calm oriental.
Confruntarea cu timpul accelerat la diferite genera?ii este ?i problem? de inteligen?? ?i trebuie s? accept?m faptul c? cei mai tineri vor gestiona mult mai intuitiv dificult??ile înv???rii permanente în civiliza?ia cipului, decât cei mai în vârst? care nu au avut parte de a?a ceva.
MASA PRINCIPALA
Problema nu este c? timpul s-ar fi accelerat ci c? în lumea din jur exist? o mul?ime de factori care ne aten?ioneaz? c? timpul s-a accelerat. Între cele dou? afirma?ii deosebirea este esen?ial?. Un lider al filosofiei urbaniste franceze spunea c? acele societ??i urbane la care suntem nevoi?i s? ne adapt?m sunt societ??i ale vitezei, ceea ce, poate, v?zut din Ardeal, pare cumva altfel.
Poate nu chiar, dar s? ne gândim la exemple banale, cum ar fi, expansiunea societ??ilor aeriene low-cost, care te duc la Paris sau Jakarta pentru ni?te m?run?i?.
M? gândesc la aser?iunea conform c?reia viteza înseamn? s? fii concomitent prezent în orice col? al globului, o utopie, s-ar zice.
Problema privit? din unghiul de vedere al societ??ii de consum, viteza care tinde spre infinit este m?rit? prin deciziile noastre de consum. Suntem confrunta?i zilnic de multe ori cu ni?te decizii, legate de ce anume mânc?m sau îmbr?c?m, care în societatea rural? erau practic determinate pentru vecie. Aceasta ar fi o alt? teorie a vitezei. Aceste lucruri le resim?im din plin prin expansiunea plazzelor ?i mall-urilor ?i suntem astfel constrân?i la multiplicarea deciziilor de consumator.
Citeam un articol de specialitate despre capacitatea de prelucrare a informa?iei de c?tre tineri, unde s-a ajuns la concluzia c? ei se descurc? foarte bine, c?-?i vor g?si în imensitatea de informa?ii a internetului pe aceea care le este cel mai de folos. Este o nou? aptitudine. C?ci, se ?tie, la ?coal? erai îndemnat, constrâns chiar, s? aprofundezi un singur text, îns?, iat?, exist? aceast? genera?ie care într-o mare de texte este capabil? s? g?seasc? de ceea ce are nevoie.
Neajunsul este, spun partizanii lecturii, c? ace?ti oameni se pot dedica mai pu?in aprofund?rii unui text. Da, e clar, literatura trebuie s? se reconsidere, pentru a se putea adapta acestei situa?ii.
Dar mai e problem?. Dac? ne uit?m cu 200-300 de ani în urm?, vom vedea c? ?i atunci existau oameni care putea reac?iona la anumite chestiuni cu aceea?i vitez?. La cine te gânde?ti ? Cel mai bun exemplu este, în domeniul maghiar, Kazinczi care a l?sat în urm? 6000 de scrisori de care se ?tie, ceea ce este chiar mai mult decât ce poate face azi un utilizator asiduu de e-mail. Este enorm. ?i erau scrisori de 10-15 pagini ?i nu vorbeau despre lucruri obi?nuite, întâlniri, ore, zile, ci aduceau în prim-plan idei ?i considera?ii pe care al?ii le-au cuprins în c?r?i îns? el le consemna în scrisori, reac?ionând prompt la anumite chestiuni.
Acesta este înc? un argument în favoarea ideii c? ceea ce conteaz? este timpul subiectiv.
Se ?i plângea c? nu-i ajunge timpul ?
Nu, nu f?cea referiri la a?a ceva în scrisori. Îns? avea grij? s? men?ioneze chestiuni de genul: acum dou? ore am primit scrisoarea dv. etc., deci ?inea s? se afle cât de repede reac?ioneaz?.
Da, era rapid într-adev?r, nu prea se obi?nuie?te s? se r?spund? la dou? ore dup? ce ai primit o scrisoare.
Deci, ?i se pare c? s-a întâmplat ceva cu timpul ?
Nu, exist? fracturi în percep?ia timpului. Tot a?a cum în cultur? nu se poate vorbi de o cultur? elevat? unitar? ?i despre problematica timpului au fost diferite abord?ri de la crea?iune pân? la sfâr?itul lumii ceea ce pân? la urm? s-a dispersat în frânturi de istorie. Exist? foarte multe experien?e individuale referitor la timp care nu pot fi armonizate, diferen?iindu-se enorm între ele.
Noi aici vorbim despre timpul care se accelereaz?, în timp ce, poate, la 50 km de noi, într-un sat pierdut, se pune problema s? se introduc? electricitatea.
În general percep?ia timpului este condi?ionat? de permanen?a spa?iului. De aceea faptul c? lucrurile din jurul nostru se schimb? permanent creeaz? iluzia c? timpul s-a accelerat.
Lumea din jurul nostru a multiplicat obiectele ?i le schimb? permanent, ceea ce ne duce for?at la impresia c? timpul s-a accelerat. Îns? eu v?d partea bun? a lucrurilor. Faptul c? îmi pot regândi oricând garderoba sau s? schimb dup? doi ani ambientul apartamentului eu v?d mai degrab? posibilit??i decât vreo frustra?ie permanent?.
Este foarte în ordine, ai dreptate, iar criticii sunt de acord c? nu democratizarea acestui proces este problema ci faptul c? mai e nevoie de un P?mânt ca s? înc?pem. Ceea ce presupune, desigur, anumite dificult??i.
MASA DE REZERVA
Cum vede fizica conceptul de timp.
E simplu. Dac? nu ar exista timpul, nu s-ar petrece nimic. Einstein spunea c? singura esen?? a timpului e c? nu se pot întâmpla toate concomitent, inversând, dac? nu exist? timp, nimic nu se întâmpl?. Orice se întâmpl? în lume este o consecin?? a timpului.
Timpul are început ?
Nu. Mai exact dac? ar avea, ?i celelalte, spa?iul, materia, ar trebui s? aib? început. ?i invers: dac? timpul nu are, nici acestea nu au început. Nu este ceva definitiv tran?at dac? are sau nu început timpul. Chiar acum, momentan se spune c? are, ceea ce d? ap? la moar? crea?ioni?tilor, majoritatea fizicienilor cred ?i ei c? are, adic? ansamblul spa?iu-timp-materie are. Sfâr?itul nu-l vedem, mai exact credem c? nu are. Aceasta-i presupunerea axiomatic?. Suntem în a?teptarea acelei mari ?i unice teorii care s? clarifice lucrurile ?i referitor la începutul ?i sfâr?itul timpului. Deocamdat? pozi?ia fizicii este c? de la secunda 10 la puterea minus 43 încoace cunoa?tem totul, dar c? probabil a existat un început. Adic? pân? la acel Big Bang. Da, pân? acolo se pot face socoteli prin teoria comun? a mecanicii cuantice ?i teoria gravita?iei, o teorie destul de chinuit?, dar se lucreaz? la teorii noi, supermoderne, care poate vor da r?spuns la ce a fost ?i înainte. Dar deocamdat? asta este, p?rerea împ?rt??it? de 90% a fizicienilor este c? din secunda 10 la puterea minus 43 încoace ?tim ce se întâmpl?.
Am citit o carte interesant? despre cum v?d diferitele culturi timpul. Aceast? viziune liniar? a timpului în culturile occidentale, când toate evenimentele se aranjeaz? într-o succesiune nu este proprie ?i altor culturi. Exist? de exemplu ideea c? timpul curge pe mai multe fire ?i orice eveniment, orice fiin??, plante, animale, are un timp al s?u ?i care coexist?.
Apropo de asta îmi vine în minte o anecdot? atribuit? lui Einstein când a fost întrebat de teoria relativit??ii ?i el ar fi r?spuns c?: „Închipui?i-v? c? petrece?i o or? la o conferin?? plicticoas? sau în tov?r??ia unei femei frumoase, care timp vi se va p?rea mai scurt ? Ei, nu asta-i teoria relativit??ii.”
Probabil copacul are un alt timp decât pas?rea ?i este evident c? fiecare dintre noi tr?im timpuri diferite, dar asta nu se întâmpl? în func?ie de cum trece timpul fizic, ci de cum percepem mediul nostru. Timpul fizic este independent de acest lucru, cel pu?in a?a credem ?i sper?m. Pentru c? dac? nu ar fi astfel, ar fi foarte dificil s? vorbim despre fizic?, fizicianul are nevoie ca acel timp pe care-l m?soar? ?i-i studiaz? caracteristicile într-o anume parte a lumii s? fie valabil ?i în alt col? al universului, altfel toate modelele noastre devin inutilizabile. Trebuie, deci, s? exist? o universalitate în care încape ?i modul diferit în care trece timpul p?s?ricii fa?? de cel al copacului. Dar când vorbim de timpul fizic trebuie s? restrângem pu?in lucrurile m?car pentru a ?ti, noi doi, de exemplu, despre ce vorbim. Pentru c? problema este tocmai aceea c? fiecare individ are un alt timp, trecem unii lâng? ceilal?i, nu suntem aten?i, ne preocup? altele, tr?im timpul nostru propriu cu to?ii ?i poate c? în acel timp nu mai e loc ?i de timpul altora. ?i de aici, problemele.
Apropo de universalitate, de constantele universale matematice. Am citit un eseu a doi matematicieni români, parc? a ?i fost premiat de Academia Indian?, despre cele dou? constante matematice de baz? Pi ?i E ?i percep?ia timpului în cultura care a descoperit aceste constante. ?i concluzia a fost c? Pi a generat ?i ideea reîncarn?rii circulare, o credin?? proprie civiliza?iei indiene, iar E, care se rela?ioneaz? cu accelera?ia exponen?ial? a fost descoperit? de civiliza?ia occidental?. Cred c? aici este vorba despre mai mult decât de o idee n?stru?nic?.
Mi-am amintit doar c? mi se pare ni?el cam for?at? teoria conform c?reia num?rul Pi ar fi ap?rut în cultura indian?, pentru c? Pi exist? doar pentru c? cineva a gândit o astfel de geometrie pentru acea parte a lumii, dac? nu ar fi a?a, nici „pi” n-ar exista. Dac? învârt destul de repede un plan în form? de cerc, atunci perimetrul cercului ar fi afectat de contrac?ia Lorenz, de unde rela?ia dintre diametru ?i circumferin?? se schimb?, deci Pi va ie?i din ecua?ie ?i, iat? ce simplu ar fi, am ajunge în cu totul alt? lume. Noroc c? Pi are rolul s?u ?i în matematic?, deci va exista ?i dac? fizica va face chestia asta ce ai zis. Da sunt de acord c? asocia?ia de idei a fost frumoas?.
APOTECA ETICA
Ne afl?m la apoteca etic?, cafeaua este foarte bun?, iar protagonist este, ca de obicei, desigur, tot etica. Ca în orice judecat? ce are de-a face cu problema moralit??ii ?i analiza eticii se bazeaz? pe ideea c? faptele noastre sunt singulare, irepetabile pentru c? se desf??oar? într-un interval relativ scurt, denumit, conform unei accep?ii comune, „via??”. Acest caracter efemer trebuie raportat la actul crea?iei, unul infinit, de necuprins, atât pe plan teoretic, cât ?i pe plan real, la nivel supranatural, la realitatea în sine ?i exist? mul?i care v?d în propriile realiz?ri cheia administr?rii eficiente a vie?ii. Dac? ar fi s? accept?m f?r? rezerve acest lucru, atunci probabil c? via?a pustnicilor sau a c?lug?rilor budi?ti ar putea p?rea lipsit? de sens, ceva ce nu se poate afirma. Servindu-m? de aceast? introducere, v-a? întreba: cum interpreteaz? teologul moralist, îns??i etica religiei cre?tine aceste realiz?ri ?i obligativitatea, constrângerea de a avea cât mai multe realiz?ri? N-ar fi o problem? dac? faptele noastre ar fi induse de o constrângere din afar?. Pentru c? exist? constrângeri pe care le putem sau pe care chiar trebuie s? le accept?m. De aceea ar fi util s? ?tim despre ce fel de constrângere este vorba. În situa?ia de fa??, m? gândesc c? realizatorul emisiunii se refer? la caracterul coercitiv al vie?ii, eu îns? m? gândesc la perspectiva cre?tin? care sus?ine c? via?a ?i ac?iunea este rezultatul unei porunci. Interpretez aceast? porunc? din afar? drept o constrângere, fiindc?, pân? la urm?, fiecare act disciplinat are loc sub auspiciile acestei autorit??i. Dac? vorbim despre aceast? autoritate, ?i nu despre cea a timpului sau a provoc?rilor umane, despre presiunea puterii sau a factorilor economici, atunci constrângerea aceasta nu reprezint? o problem?. Ce înseamn? a?adar aceast? constrângere a timpului ? Folosirea eficient? a timpului înseamn? c? atunci când omul ac?ioneaz?, atunci când î?i duce la bun sfâr?it activit??ile cotidiene, munca, via?a social?, m?surându-?i faptele cu instrumentul Bunului sau al R?ului, nu poate fi vorba de provocarea timpului. Exist? o expresie la mod? ?i anume, „provocarea actual?”. Prin 2000, când toat? lumea vorbea despre „provocarea secolului 21”, „provocarea Uniunii Europene” etc., noi, teologii, am declarat în cadrul mai multor conferin?e c? nu putem r?spunde provoc?rilor lumii, fiindc? tr?im sub porunca izb?vitoare a lui Dumnezeu ?i El e cel care ne încredin?eaz? sarcinile, nu noi d?m r?spunsul la întreb?rile legate de o lume care î?i urmeaz? propriile legi egoiste, obscure ?i materialiste. Da, acest r?spuns ar fi caracteristic unui teolog care ar r?spunde la întrebarea unui alt teolog. Dar omul de rând crede c? devine popular, „un om al timpurilor sale” doar dac? el ajunge s? „produc?” din ce în ce mai mult. Asta în?eleg eu prin realiz?ri. Nu m? refer la caracterul moral, la bun?tate, la încrederea pe care o po?i avea în acel om, la firea lui prietenoas?, ci la activitatea sa, realiz?rile concrete. Care este pozi?ia eticii în acest sens? Dau r?spunsul referindu-m? la dou? perspective extreme. Pe prima am auzit-o de la o cuno?tin?? care lucreaz? ca asistent social. Acesta îmi cita din spusele unui conferen?iar la un curs despre b?trâni sau muribunzi, referindu-se la s?n?tatea lor sufleteasc?: „Cel care se îngrije?te de lini?tea sufleteasc? a muribunzilor nu este dator s? prelungeasc? via?a acestora cu câteva zile sau luni, ci s? umple aceste zile cu vitalitate.” Asta pe de o parte. Pe de alta, acum mai bine de 16-17 ani am vizitat-o pe bunic?-mea, avea 97 de ani. Am g?sit-o citind ?i am întrebat-o: „V? mai place s? citi?i - cititul era pasiunea ei, de când o ?tiu - nu v? obose?te?” ?i-mi zice: „Îmi place, copile, dar acum citesc numai c?r?ile bune, c? de altele nu mai am timp.” A?a ?i cu întrebarea asta: s? avem realiz?ri, da, dar cât de valoroase sunt acestea ? De ce s? am rezultate ? Ca s? m? îmbog??esc ? Evident c? nu. Un prieten de-al meu iezuit spunea a?a: „Eu n-am timp s? m? gr?besc”. Se pune întrebarea: s? fim în pas cu vremurile, s? proced?m corect, s? facem ceva pozitiv, sau atemporalul ar trebui s? fie valoarea absolut?, caz în care contemporaneitatea ar reprezenta ceva efemer. Aici nu v? pot r?spunde decât pornind de la pilda biblic?. Biblia interpreteaz? no?iunea timpului în dou? feluri: unul este traductibil prin „vremea care curge” ?i cel?lalt prin „ocazie”. Oamenii de cultur? cunosc termenii grece?ti „kronos” ?i „kairos” care circul? ?i în expresii interna?ionale. Primul este m?surabil cu ceasul, cu calendarul etc., cealalt? îns? nu se poate m?sura, e ocazia efemer?, o viziune, perspectiv?, mai degrab? - nu m? refer la sensul legat de spa?iu – o expunere, a timpului care curge înspre aceast? lume. Nu m? pot deta?a de rolul meu de teolog, de cunosc?tor al Bibliei: când spun c?, atunci când Iisus a înviat ?i a tr?it o via?? peste no?iunea timpului, spun c? a tr?it, totu?i, „în” aceast? lume. Aceasta este valoarea pe care trebuie s-o avem în vedere atunci când vrem s? profit?m de timpul avut la dispozi?ie. O ocazie apare semnalat? de mai multe indicii care ne spun c? trebuie s? profit?m de ea, nu pentru propria pl?cere, ci pentru bun?starea, pentru binele celorlal?i. Acesta este punctul în care se întâlnesc cele dou? no?iuni temporale. Suntem înconjura?i de un val de stres imens, ne str?duim s? devenim mai în?elep?i dar cumva nu ne iese. Nu viteza e problema, ci accelera?ia. Accelerarea a tot ce ne înconjoar?, inclusiv cea a timpului. Dar dac? uit?m de acest „kairos”, uit?m s? dobândim o perspectiv?, s? adun?m cât mai mult? experien??, ne izol?m de orice surs? de în?elepciune, nu-i a?a? A?a este. Dezvoltarea instrumentelor de m?surare a timpului ne atrage aten?ia asupra unui fenomen extrem de ciudat: pe vremuri, la ?ar?, la bunici, unde am crescut ?i eu, nu aveam ceas de mân?. Aveam doar o pendul? veche, care r?mânea uneori în urm? ?i cu una, dou? ore. Dar noi ?tiam deja cum s? ne raport?m la soare, ne spuneam „scoal?-te, î?i intr? soarele-n ochi” sau „gata cu munca pe ziua de azi, a apus soarele”. Între timp, ca s? apelez la un termen al unui filosof german, timpul a devenit un soi de „preparat”, pe care l-am f?râmi?at în frac?iuni de secund?, crezând c? am surprins esen?a sa. Când colo, ritmul muncii, al vie?ii în sine este ceva de necuprins care func?ioneaz? sub auspiciile soarelui, al lunii, al eternit??ii.
ARTICOL
S? lu?m în serios considera?ia c? suntem programa?i pentru înv???tur? ?i c? ne edific?m din asta un centru al vie?ii noastre. Este un proces. Dar omul are ?i o gospod?rie emo?ional?, dat fiind c? omul este o fiin?? emo?ional?, ?i care are nevoie de permanen??, de permanen?a relativ? sau accentuat? a familiei, iubirilor ?i prieteniilor sale. Procesele care provin din timpul accelerat duc la f?râmi?area activit??ii, personalit??ii umane, iar mare parte din energia noastr? spiritual? este îndreptat? spre a aduna, a organiza laolalt? aceste f?râmi?e, a le da cumva o structur? unitar? pentru a ne putea comporta în mod congruent în sentimente, iar când ni se pare c? efortul pentru a face asta ne dep??e?te puterile, atunci ne vom afla în situa?ia când trebuie s? ne rezolv?m sarcinile obligatorii ce au termene de timp. Noi rezolv?m deci sarcini de timp pe care le reprezent?m foarte greu în permanen?a emo?iilor noastre. Iar acest lucru nu se poate înv??a, pentru asta ai nevoie de o dispozi?ie sufleteasc? care este un rezultat comunitar concertat. Avem deci timpuri individuale, îns? avem ?i timpuri formate ?i respectate ?i pe plan comunitar ?i acestea se afl? relativ în afara proceselor de accelerare a timpului, dar care pot constitui sprijin în gestionarea problemelor legate de cele dinainte.
TRANS_POZITIE
Pe mine m? preocup? cum s? readuc pe f?ga?ul s?u timpul care a luat-o razna, hamletian, sau cum s? se poat? încetini m?car atât cât s? ne putem pune problema de ce este de fapt timpul. Imaginea timpului este în oameni, în lume, ?i exist? ?i în scris ?i în cuvântul rostit. factorul timp m?nânc? din când în când cuvintele, m?nânc? ?i propozi?iile, le toce?te. Este foarte dificil s? vorbe?ti despre acest subiect f?r? locuri comune. Pe mine m? preocup? deci cel mai mult încetinirea timpului. Trece timpul.
MASA DIN COLT
?i noi, cei din pres?, sim?im accelerarea timpului, având în vedere c? lucr?m cu ?tiri ?i ?tirile î?i pierd prospe?imea ?i actualitatea cel mai repede. Într-adev?r, jurnalistul trebuie s? aib? în vedere faptul c? cititorii primesc ?tirea cu o zi dup? evenimente, când deja nu mai exist? certitudinea c? cele scrise s-au întâmplat întocmai. ?i poate c? cititorii sunt interesa?i de ?tire exact atunci când evenimentul a avut loc. Tu accep?i punctul de vedere al lui B?sescu în ceea ce o prive?te pe Norica Nicolai, e?ti de p?rere c? un ?ef de stat poate interveni în acest caz ? Ceea ce m? deranjeaz? sunt instrumentele lui. Cred c? e genul de politician care nu se mul?ume?te cu rolul care i-a fost atribuit. Încearc? s? se întind? c?tre toate nivelele puterii, mai pu?in în domeniul legisla?iei, dar ?i aici a intervenit peste parlament, creând tot felul de confuzii. B?sescu vrea un alt tip de politic?, una mult mai alert? ?i vede c? oamenii din conducere î?i cam dau în stamb?. Cu to?ii vedem c? se prezint? ca frunza purtat? de ape. Nu se cunosc inten?iile lor, n-au un program clar, spre deosebire de B?sescu la care se vede: „asta vreau, asta fac”. În cazul de fa?? nu are ce face, tocmai pentru c? guvernul nu-i permite. Numai c?, dac? ne încredem în judecata unui singur om când vine vorba de ce e bun ?i corect, sau, cum ai spus ?i tu, dac? avem de-a face cu un sistem neputincios ?i apare cineva care-?i asum? un rol deasupra tuturor, atunci ceva nu e în regul?. Eu unul n-a? vrea s? tr?iesc într-un asemenea stat în care un singur om decide totul. Înseamn? c? sistemul este defectuos ?i nu acel om care ia deciziile. Dac? am fi purtat discu?ia acum jum?tate de an, ?i-a? fi zugr?vit o imagine mai frumoas? despre B?sescu, fiindc? v?d c? în ultimul timp gre?e?te din ce în ce mai des. Îmi amintesc de ziua în care PD-ul l-a ales pre?edinte de partid, pe vremea când aveau doar vreo 5-6%, iar B?sescu a declarat c? la alegerile care vor urma, vor avea „atât ?i atât”, c? vor câ?tiga alegerile etc., c? vor intra la guvernare. Î?i spun sincer, am zâmbit pu?in, fiindc? pe atunci mi se p?rea c? e ca ?i când Fodor Imre, pre?edintele CNS ar spune c? „în 2008 facem referendumul legat de autonomia secuilor, în 2009 facem parlamentul secuiesc, plas?m t?bli?ele cu AICI ÎNCEPE P?MÂNTUL SECUIESC”. Mi-am imaginat, deci, un scenariu din acesta fantast, dar iat? c? B?sescu a reu?it ?i e la putere. Dac? e s? ne gândim limpede ?i la conflictele lui cu T?riceanu, ne d?m seama c? totul a pornit de la inten?ia lui B?sescu de a-l demite pe acesta ?i de a organiza alegeri anticipate. Iar vorbim de dorin?a unui singur om, de constrângere. Ce s-a întâmplat de atunci ? Guvernul e muribund… Nu ?tiu ce s-ar fi întâmplat dac? lucrurile ar fi evoluat altfel. Poate am fi avut un regim a la Putin, în care pre?edintele func?ioneaz? într-o democra?ie ?inut? sub controlul s?u. ?i acum e la fel, atâta tot c? trebuie s? înfrunte totu?i o opozi?ie, guvernul însu?i. Dar dac? discu?ia se poart? la nivelul la care prim-ministrul nu r?spunde la telefonul pre?edintelui, sau când pre?edintele sugereaz? s? se întâlneasc? în orice loc sau la orice or? i-ar conveni, nu ?tiu dac? mai putem da vina exclusiv pe B?sescu. ?i m? întreb, o astfel de ?ar? e normal?? Da, dar cine provoac? starea de anormalitate ? Cred c? de la el porne?te, e genul de om care provoac? situa?ii de genul acesta. Dac? n-ar fi a?a, cred c? acum am tr?i într-o ?ar? relativ echilibrat?, func?ional?, cu o economie în dezvoltare. Nu zic c? îl putem învinui pentru proasta evolu?ie a economiei, dar nesiguran?a pe plan politic influen?eaz? ?i acest domeniu ?i înc? multe altele. Eu spun doar c? el e omul care vrea s? fac? ceva, ceilal?i ?i-ar dori s? vegeteze pân? la sfâr?itul mandatului, nu v?d c? ar vrea ceva. Dac? ar avea o opozi?ie care s? vrea, la rândul s?u, ceva, altceva, atunci n-ar fi nici o problem?. Dar v?d c? n-are cu cine. Da, se spune c? democra?ia e r?ul mai mic. Între timp, el comite gre?eli din ce în ce mai frecvente, cred c? ?i cu referendumul ?i-a dat seama c? nu mai are rost s? insiste, de asta n-a extins campania cu europarlamentarele. Deci exist? lucruri for?ate, exagerate. Despre asta este vorba: un singur om î?i poate pierde discern?mântul u?or, de asta nu trebuie s? i se permit? s? decid? în toate problemele care privesc o ?ar? întreag?.
MASA CARTILOR
Am adus cu mine romanul lui Marcel Proust, „În c?utarea timpului pierdut”. A? vrea s? spun c? întâlnirea, cuno?tin?a mea cu aceast? carte dateaz? de foarte de timpuriu, aveam 10 ?i un pic de ani, ?i chiar ?i azi, de multe ori, în momentele de mare tensiune din via?a mea ea este acea insul? drag? inimii mele unde m? pot retrage ?i serile sau în orice parte a zilei citesc Proust. Câteodat? în ungure?te, alt? dat?, pentru c? mai ?tiu limba, în francez?. O experien?? foarte puternic?, foarte frumoas? constituie pentru mine ritmul unduit al propozi?iilor, descrierea nuan?at? ?i variat? a amintirilor, reg?sesc cu bucurie de fiecare dat? pasajele mele preferate ?i cartea îns??i func?ioneaz? pentru mine ca pentru Marcel acele piese muzicale din carte, adic? îmi libereaz? diferite amintiri. Bine ar fi s? avem cât mai mult timp pentru a-l citi ?i reciti pe Proust. Asta doresc tuturor.
INCHIDERE
De ce am devenit plop de sear? Vânticel ce aduce stea ?optit?,
?i coroana-mi tulbur? De somn deranjat pe lac
De ce e?ti tu dor harp? cereasc? A vie?ii talang? nebun?
Ce glas î?i sloboze?te În vizibile fascicole
Unde au c?zut atâtea reverii În gol r?cit rotitoare
P?dure orfan? ?i nebun? Maree din spum? pl?m?dit?
Câte lumi m? mai trag spre ele Câte indiferente cuvinte
Cartea ta de timp ?i boare str?b?tut?
În volburoasa lini?te a?teapt?.
Cre?ti ?i te strecori în spa?iul inimii
Pagin? alb?, goal? zbori deasupra-mi
Unde s-au ascuns atâtea lacrimi ?i toamne
În oglinda r?d?cinii s?lciei
Unde este de-acum însoritul mai al prietenilor
Ce interesant, la Bucure?ti s-a amânat din nou procesul pentru înregistrarea Partidului Civic Maghiar. S-a anun?at, nu exist? vreun r?nit al accidentului în care a fost implicat? ma?ina ministrului Transporturilor. Fostul ministrul al Justi?iei a devenit consilier al prim-ministrului. Se mai scrie: Numele conspirativ a lui Lászlóffy Ali a fost Tamás ?i a fost furat bustul baronului Bethlen István.
Pentru mine cea mai interesant? poveste a ultimelor s?pt?mâni a fost scandalul în jurul accidentului ministrului Ludovic Orban, scandal care a început de la ac?iunea unui blogger care a f?cut fotografii ?i a descris accidentul.
A ap?rut un articol despre activitatea bloggerilor de mod?. A?tept s? se formeze ?i în România grupul care s? reac?ioneze intensiv la aceste evenimente.
Anul acesta a început exact de acolo de unde s-a sfâr?it cel vechi, adic? liderii politici ai României continu? de unde au întrerupt.
Pentru maghiarime este un episod important dac? ?i când se va înregistra Partidul Civic Maghiar, iar dac? da, atunci el se va putea organiza, va ajunge la vreun acord cu UDMR pân? la alegeri, sau vom asista la o lupt? maghiaro-maghiar? la alegeri.
Am auzit de la ministrul de Externe Cioroianu c? num?rul cet??enilor români care muncesc în str?in?tate a ajuns la 2 milioane. Ace?tia au provocat un proces în zon? ?i în întreaga Europ? pentru gestionarea c?reia, într-un an, doi va fi nevoie de un comitet de criz?.
Timpul nu ne ajunge. Imaginile din jurul nostru se schimb? din ce în ce mai repede. Chiar ?i dup? psaltiri, via?a dispare atât de repede, de parc? am zbura.
ARTICOL
Teza fundamental? a lui Marx György a fost c? genera?iile trebuie s? fac? fa?? schimb?rilor tehnologice ?i informa?ionale într-un ritm din ce în ce mai alert, cuvântul cheie aici fiind „schimbarea”. El a dat exemplul civiliza?iei mesopotamiene în timpul c?reia 300 de genera?ii au avut parte de schimb?rile pe care omul secolului XX a trebuit s? le suporte în timpul unei singure genera?ii. Ar fi vorba aici de o comprimare a sesiz?rii timpului ?i care devine posibil? datorit? ?tiin?ei ?i tehnologiei. Deci, cuvântul cheie, subliniez, este schimbarea. Marx György spunea c? aceast? schimbare trebuie luat? în calcul, trebuie tr?it cu ea ?i tradus? în limbajul institu?iilor ?i al vie?ii cotidiene, iar acest lucru se poate realiza într-un singur fel, prin înv???tur?. El a propus un anume tip de educa?ie care s?-i îndrume pe oameni spre a înv??a în continuu ?i s?-i fac? s? trateze cu seriozitate ideea ?i mai departe, în orice domeniu ar activa, oamenii trebuie s?-?i revizuiasc? ?tiin?a, bagajul de cuno?tin?e din 5 în 5 ani. Deci protec?ie împotriva impactului schimb?rii urm?re?te dou? fire directoare. Avem de-a face cu o lume heracleitosian?, spun eu ca filosof, iar con?tientizarea ?i suportarea acestei schimb?ri permanente exercit? uneori o imens? presiune psihologic?. Conform renumitului dicton al lui Marx György, „ori ?coal?, ori catastrof?”. Astfel el a a?ezat ?coala în centrul vie?ii cotidiene ?i a propus diferite tehnici de înv??are. Când spun schimbare trebuie s? ?in cont de faptul c? aceste procese ale schimb?rii sunt poten?ate de schimbarea domiciliului, de du-te-vino-ul permanent, de diferite sisteme de re?ele informatice, de media, care ac?ioneaz? în diferite direc?ii, dar ne integreaz?, ceea ce presupune o povar? mai mare.
Dar s? nu credem cumva c? în procesul schimb?rilor globale n-ar mai exista probleme locale. Degeaba e?ti con?tient de faptul c? via?a de zi cu zi este determinat? de schimbare, când realit??ile din România, pe t?râm infrastructural, politic, de mentalitate, genereaz? procese cu direc?ii contrare ?i care presupun aten?ie ?i încetinire, ?i acel calm oriental.
Confruntarea cu timpul accelerat la diferite genera?ii este ?i problem? de inteligen?? ?i trebuie s? accept?m faptul c? cei mai tineri vor gestiona mult mai intuitiv dificult??ile înv???rii permanente în civiliza?ia cipului, decât cei mai în vârst? care nu au avut parte de a?a ceva.
MASA PRINCIPALA
Problema nu este c? timpul s-ar fi accelerat ci c? în lumea din jur exist? o mul?ime de factori care ne aten?ioneaz? c? timpul s-a accelerat. Între cele dou? afirma?ii deosebirea este esen?ial?. Un lider al filosofiei urbaniste franceze spunea c? acele societ??i urbane la care suntem nevoi?i s? ne adapt?m sunt societ??i ale vitezei, ceea ce, poate, v?zut din Ardeal, pare cumva altfel.
Poate nu chiar, dar s? ne gândim la exemple banale, cum ar fi, expansiunea societ??ilor aeriene low-cost, care te duc la Paris sau Jakarta pentru ni?te m?run?i?.
M? gândesc la aser?iunea conform c?reia viteza înseamn? s? fii concomitent prezent în orice col? al globului, o utopie, s-ar zice.
Problema privit? din unghiul de vedere al societ??ii de consum, viteza care tinde spre infinit este m?rit? prin deciziile noastre de consum. Suntem confrunta?i zilnic de multe ori cu ni?te decizii, legate de ce anume mânc?m sau îmbr?c?m, care în societatea rural? erau practic determinate pentru vecie. Aceasta ar fi o alt? teorie a vitezei. Aceste lucruri le resim?im din plin prin expansiunea plazzelor ?i mall-urilor ?i suntem astfel constrân?i la multiplicarea deciziilor de consumator.
Citeam un articol de specialitate despre capacitatea de prelucrare a informa?iei de c?tre tineri, unde s-a ajuns la concluzia c? ei se descurc? foarte bine, c?-?i vor g?si în imensitatea de informa?ii a internetului pe aceea care le este cel mai de folos. Este o nou? aptitudine. C?ci, se ?tie, la ?coal? erai îndemnat, constrâns chiar, s? aprofundezi un singur text, îns?, iat?, exist? aceast? genera?ie care într-o mare de texte este capabil? s? g?seasc? de ceea ce are nevoie.
Neajunsul este, spun partizanii lecturii, c? ace?ti oameni se pot dedica mai pu?in aprofund?rii unui text. Da, e clar, literatura trebuie s? se reconsidere, pentru a se putea adapta acestei situa?ii.
Dar mai e problem?. Dac? ne uit?m cu 200-300 de ani în urm?, vom vedea c? ?i atunci existau oameni care putea reac?iona la anumite chestiuni cu aceea?i vitez?. La cine te gânde?ti ? Cel mai bun exemplu este, în domeniul maghiar, Kazinczi care a l?sat în urm? 6000 de scrisori de care se ?tie, ceea ce este chiar mai mult decât ce poate face azi un utilizator asiduu de e-mail. Este enorm. ?i erau scrisori de 10-15 pagini ?i nu vorbeau despre lucruri obi?nuite, întâlniri, ore, zile, ci aduceau în prim-plan idei ?i considera?ii pe care al?ii le-au cuprins în c?r?i îns? el le consemna în scrisori, reac?ionând prompt la anumite chestiuni.
Acesta este înc? un argument în favoarea ideii c? ceea ce conteaz? este timpul subiectiv.
Se ?i plângea c? nu-i ajunge timpul ?
Nu, nu f?cea referiri la a?a ceva în scrisori. Îns? avea grij? s? men?ioneze chestiuni de genul: acum dou? ore am primit scrisoarea dv. etc., deci ?inea s? se afle cât de repede reac?ioneaz?.
Da, era rapid într-adev?r, nu prea se obi?nuie?te s? se r?spund? la dou? ore dup? ce ai primit o scrisoare.
Deci, ?i se pare c? s-a întâmplat ceva cu timpul ?
Nu, exist? fracturi în percep?ia timpului. Tot a?a cum în cultur? nu se poate vorbi de o cultur? elevat? unitar? ?i despre problematica timpului au fost diferite abord?ri de la crea?iune pân? la sfâr?itul lumii ceea ce pân? la urm? s-a dispersat în frânturi de istorie. Exist? foarte multe experien?e individuale referitor la timp care nu pot fi armonizate, diferen?iindu-se enorm între ele.
Noi aici vorbim despre timpul care se accelereaz?, în timp ce, poate, la 50 km de noi, într-un sat pierdut, se pune problema s? se introduc? electricitatea.
În general percep?ia timpului este condi?ionat? de permanen?a spa?iului. De aceea faptul c? lucrurile din jurul nostru se schimb? permanent creeaz? iluzia c? timpul s-a accelerat.
Lumea din jurul nostru a multiplicat obiectele ?i le schimb? permanent, ceea ce ne duce for?at la impresia c? timpul s-a accelerat. Îns? eu v?d partea bun? a lucrurilor. Faptul c? îmi pot regândi oricând garderoba sau s? schimb dup? doi ani ambientul apartamentului eu v?d mai degrab? posibilit??i decât vreo frustra?ie permanent?.
Este foarte în ordine, ai dreptate, iar criticii sunt de acord c? nu democratizarea acestui proces este problema ci faptul c? mai e nevoie de un P?mânt ca s? înc?pem. Ceea ce presupune, desigur, anumite dificult??i.
MASA DE REZERVA
Cum vede fizica conceptul de timp.
E simplu. Dac? nu ar exista timpul, nu s-ar petrece nimic. Einstein spunea c? singura esen?? a timpului e c? nu se pot întâmpla toate concomitent, inversând, dac? nu exist? timp, nimic nu se întâmpl?. Orice se întâmpl? în lume este o consecin?? a timpului.
Timpul are început ?
Nu. Mai exact dac? ar avea, ?i celelalte, spa?iul, materia, ar trebui s? aib? început. ?i invers: dac? timpul nu are, nici acestea nu au început. Nu este ceva definitiv tran?at dac? are sau nu început timpul. Chiar acum, momentan se spune c? are, ceea ce d? ap? la moar? crea?ioni?tilor, majoritatea fizicienilor cred ?i ei c? are, adic? ansamblul spa?iu-timp-materie are. Sfâr?itul nu-l vedem, mai exact credem c? nu are. Aceasta-i presupunerea axiomatic?. Suntem în a?teptarea acelei mari ?i unice teorii care s? clarifice lucrurile ?i referitor la începutul ?i sfâr?itul timpului. Deocamdat? pozi?ia fizicii este c? de la secunda 10 la puterea minus 43 încoace cunoa?tem totul, dar c? probabil a existat un început. Adic? pân? la acel Big Bang. Da, pân? acolo se pot face socoteli prin teoria comun? a mecanicii cuantice ?i teoria gravita?iei, o teorie destul de chinuit?, dar se lucreaz? la teorii noi, supermoderne, care poate vor da r?spuns la ce a fost ?i înainte. Dar deocamdat? asta este, p?rerea împ?rt??it? de 90% a fizicienilor este c? din secunda 10 la puterea minus 43 încoace ?tim ce se întâmpl?.
Am citit o carte interesant? despre cum v?d diferitele culturi timpul. Aceast? viziune liniar? a timpului în culturile occidentale, când toate evenimentele se aranjeaz? într-o succesiune nu este proprie ?i altor culturi. Exist? de exemplu ideea c? timpul curge pe mai multe fire ?i orice eveniment, orice fiin??, plante, animale, are un timp al s?u ?i care coexist?.
Apropo de asta îmi vine în minte o anecdot? atribuit? lui Einstein când a fost întrebat de teoria relativit??ii ?i el ar fi r?spuns c?: „Închipui?i-v? c? petrece?i o or? la o conferin?? plicticoas? sau în tov?r??ia unei femei frumoase, care timp vi se va p?rea mai scurt ? Ei, nu asta-i teoria relativit??ii.”
Probabil copacul are un alt timp decât pas?rea ?i este evident c? fiecare dintre noi tr?im timpuri diferite, dar asta nu se întâmpl? în func?ie de cum trece timpul fizic, ci de cum percepem mediul nostru. Timpul fizic este independent de acest lucru, cel pu?in a?a credem ?i sper?m. Pentru c? dac? nu ar fi astfel, ar fi foarte dificil s? vorbim despre fizic?, fizicianul are nevoie ca acel timp pe care-l m?soar? ?i-i studiaz? caracteristicile într-o anume parte a lumii s? fie valabil ?i în alt col? al universului, altfel toate modelele noastre devin inutilizabile. Trebuie, deci, s? exist? o universalitate în care încape ?i modul diferit în care trece timpul p?s?ricii fa?? de cel al copacului. Dar când vorbim de timpul fizic trebuie s? restrângem pu?in lucrurile m?car pentru a ?ti, noi doi, de exemplu, despre ce vorbim. Pentru c? problema este tocmai aceea c? fiecare individ are un alt timp, trecem unii lâng? ceilal?i, nu suntem aten?i, ne preocup? altele, tr?im timpul nostru propriu cu to?ii ?i poate c? în acel timp nu mai e loc ?i de timpul altora. ?i de aici, problemele.
Apropo de universalitate, de constantele universale matematice. Am citit un eseu a doi matematicieni români, parc? a ?i fost premiat de Academia Indian?, despre cele dou? constante matematice de baz? Pi ?i E ?i percep?ia timpului în cultura care a descoperit aceste constante. ?i concluzia a fost c? Pi a generat ?i ideea reîncarn?rii circulare, o credin?? proprie civiliza?iei indiene, iar E, care se rela?ioneaz? cu accelera?ia exponen?ial? a fost descoperit? de civiliza?ia occidental?. Cred c? aici este vorba despre mai mult decât de o idee n?stru?nic?.
Mi-am amintit doar c? mi se pare ni?el cam for?at? teoria conform c?reia num?rul Pi ar fi ap?rut în cultura indian?, pentru c? Pi exist? doar pentru c? cineva a gândit o astfel de geometrie pentru acea parte a lumii, dac? nu ar fi a?a, nici „pi” n-ar exista. Dac? învârt destul de repede un plan în form? de cerc, atunci perimetrul cercului ar fi afectat de contrac?ia Lorenz, de unde rela?ia dintre diametru ?i circumferin?? se schimb?, deci Pi va ie?i din ecua?ie ?i, iat? ce simplu ar fi, am ajunge în cu totul alt? lume. Noroc c? Pi are rolul s?u ?i în matematic?, deci va exista ?i dac? fizica va face chestia asta ce ai zis. Da sunt de acord c? asocia?ia de idei a fost frumoas?.
APOTECA ETICA
Ne afl?m la apoteca etic?, cafeaua este foarte bun?, iar protagonist este, ca de obicei, desigur, tot etica. Ca în orice judecat? ce are de-a face cu problema moralit??ii ?i analiza eticii se bazeaz? pe ideea c? faptele noastre sunt singulare, irepetabile pentru c? se desf??oar? într-un interval relativ scurt, denumit, conform unei accep?ii comune, „via??”. Acest caracter efemer trebuie raportat la actul crea?iei, unul infinit, de necuprins, atât pe plan teoretic, cât ?i pe plan real, la nivel supranatural, la realitatea în sine ?i exist? mul?i care v?d în propriile realiz?ri cheia administr?rii eficiente a vie?ii. Dac? ar fi s? accept?m f?r? rezerve acest lucru, atunci probabil c? via?a pustnicilor sau a c?lug?rilor budi?ti ar putea p?rea lipsit? de sens, ceva ce nu se poate afirma. Servindu-m? de aceast? introducere, v-a? întreba: cum interpreteaz? teologul moralist, îns??i etica religiei cre?tine aceste realiz?ri ?i obligativitatea, constrângerea de a avea cât mai multe realiz?ri? N-ar fi o problem? dac? faptele noastre ar fi induse de o constrângere din afar?. Pentru c? exist? constrângeri pe care le putem sau pe care chiar trebuie s? le accept?m. De aceea ar fi util s? ?tim despre ce fel de constrângere este vorba. În situa?ia de fa??, m? gândesc c? realizatorul emisiunii se refer? la caracterul coercitiv al vie?ii, eu îns? m? gândesc la perspectiva cre?tin? care sus?ine c? via?a ?i ac?iunea este rezultatul unei porunci. Interpretez aceast? porunc? din afar? drept o constrângere, fiindc?, pân? la urm?, fiecare act disciplinat are loc sub auspiciile acestei autorit??i. Dac? vorbim despre aceast? autoritate, ?i nu despre cea a timpului sau a provoc?rilor umane, despre presiunea puterii sau a factorilor economici, atunci constrângerea aceasta nu reprezint? o problem?. Ce înseamn? a?adar aceast? constrângere a timpului ? Folosirea eficient? a timpului înseamn? c? atunci când omul ac?ioneaz?, atunci când î?i duce la bun sfâr?it activit??ile cotidiene, munca, via?a social?, m?surându-?i faptele cu instrumentul Bunului sau al R?ului, nu poate fi vorba de provocarea timpului. Exist? o expresie la mod? ?i anume, „provocarea actual?”. Prin 2000, când toat? lumea vorbea despre „provocarea secolului 21”, „provocarea Uniunii Europene” etc., noi, teologii, am declarat în cadrul mai multor conferin?e c? nu putem r?spunde provoc?rilor lumii, fiindc? tr?im sub porunca izb?vitoare a lui Dumnezeu ?i El e cel care ne încredin?eaz? sarcinile, nu noi d?m r?spunsul la întreb?rile legate de o lume care î?i urmeaz? propriile legi egoiste, obscure ?i materialiste. Da, acest r?spuns ar fi caracteristic unui teolog care ar r?spunde la întrebarea unui alt teolog. Dar omul de rând crede c? devine popular, „un om al timpurilor sale” doar dac? el ajunge s? „produc?” din ce în ce mai mult. Asta în?eleg eu prin realiz?ri. Nu m? refer la caracterul moral, la bun?tate, la încrederea pe care o po?i avea în acel om, la firea lui prietenoas?, ci la activitatea sa, realiz?rile concrete. Care este pozi?ia eticii în acest sens? Dau r?spunsul referindu-m? la dou? perspective extreme. Pe prima am auzit-o de la o cuno?tin?? care lucreaz? ca asistent social. Acesta îmi cita din spusele unui conferen?iar la un curs despre b?trâni sau muribunzi, referindu-se la s?n?tatea lor sufleteasc?: „Cel care se îngrije?te de lini?tea sufleteasc? a muribunzilor nu este dator s? prelungeasc? via?a acestora cu câteva zile sau luni, ci s? umple aceste zile cu vitalitate.” Asta pe de o parte. Pe de alta, acum mai bine de 16-17 ani am vizitat-o pe bunic?-mea, avea 97 de ani. Am g?sit-o citind ?i am întrebat-o: „V? mai place s? citi?i - cititul era pasiunea ei, de când o ?tiu - nu v? obose?te?” ?i-mi zice: „Îmi place, copile, dar acum citesc numai c?r?ile bune, c? de altele nu mai am timp.” A?a ?i cu întrebarea asta: s? avem realiz?ri, da, dar cât de valoroase sunt acestea ? De ce s? am rezultate ? Ca s? m? îmbog??esc ? Evident c? nu. Un prieten de-al meu iezuit spunea a?a: „Eu n-am timp s? m? gr?besc”. Se pune întrebarea: s? fim în pas cu vremurile, s? proced?m corect, s? facem ceva pozitiv, sau atemporalul ar trebui s? fie valoarea absolut?, caz în care contemporaneitatea ar reprezenta ceva efemer. Aici nu v? pot r?spunde decât pornind de la pilda biblic?. Biblia interpreteaz? no?iunea timpului în dou? feluri: unul este traductibil prin „vremea care curge” ?i cel?lalt prin „ocazie”. Oamenii de cultur? cunosc termenii grece?ti „kronos” ?i „kairos” care circul? ?i în expresii interna?ionale. Primul este m?surabil cu ceasul, cu calendarul etc., cealalt? îns? nu se poate m?sura, e ocazia efemer?, o viziune, perspectiv?, mai degrab? - nu m? refer la sensul legat de spa?iu – o expunere, a timpului care curge înspre aceast? lume. Nu m? pot deta?a de rolul meu de teolog, de cunosc?tor al Bibliei: când spun c?, atunci când Iisus a înviat ?i a tr?it o via?? peste no?iunea timpului, spun c? a tr?it, totu?i, „în” aceast? lume. Aceasta este valoarea pe care trebuie s-o avem în vedere atunci când vrem s? profit?m de timpul avut la dispozi?ie. O ocazie apare semnalat? de mai multe indicii care ne spun c? trebuie s? profit?m de ea, nu pentru propria pl?cere, ci pentru bun?starea, pentru binele celorlal?i. Acesta este punctul în care se întâlnesc cele dou? no?iuni temporale. Suntem înconjura?i de un val de stres imens, ne str?duim s? devenim mai în?elep?i dar cumva nu ne iese. Nu viteza e problema, ci accelera?ia. Accelerarea a tot ce ne înconjoar?, inclusiv cea a timpului. Dar dac? uit?m de acest „kairos”, uit?m s? dobândim o perspectiv?, s? adun?m cât mai mult? experien??, ne izol?m de orice surs? de în?elepciune, nu-i a?a? A?a este. Dezvoltarea instrumentelor de m?surare a timpului ne atrage aten?ia asupra unui fenomen extrem de ciudat: pe vremuri, la ?ar?, la bunici, unde am crescut ?i eu, nu aveam ceas de mân?. Aveam doar o pendul? veche, care r?mânea uneori în urm? ?i cu una, dou? ore. Dar noi ?tiam deja cum s? ne raport?m la soare, ne spuneam „scoal?-te, î?i intr? soarele-n ochi” sau „gata cu munca pe ziua de azi, a apus soarele”. Între timp, ca s? apelez la un termen al unui filosof german, timpul a devenit un soi de „preparat”, pe care l-am f?râmi?at în frac?iuni de secund?, crezând c? am surprins esen?a sa. Când colo, ritmul muncii, al vie?ii în sine este ceva de necuprins care func?ioneaz? sub auspiciile soarelui, al lunii, al eternit??ii.
ARTICOL
S? lu?m în serios considera?ia c? suntem programa?i pentru înv???tur? ?i c? ne edific?m din asta un centru al vie?ii noastre. Este un proces. Dar omul are ?i o gospod?rie emo?ional?, dat fiind c? omul este o fiin?? emo?ional?, ?i care are nevoie de permanen??, de permanen?a relativ? sau accentuat? a familiei, iubirilor ?i prieteniilor sale. Procesele care provin din timpul accelerat duc la f?râmi?area activit??ii, personalit??ii umane, iar mare parte din energia noastr? spiritual? este îndreptat? spre a aduna, a organiza laolalt? aceste f?râmi?e, a le da cumva o structur? unitar? pentru a ne putea comporta în mod congruent în sentimente, iar când ni se pare c? efortul pentru a face asta ne dep??e?te puterile, atunci ne vom afla în situa?ia când trebuie s? ne rezolv?m sarcinile obligatorii ce au termene de timp. Noi rezolv?m deci sarcini de timp pe care le reprezent?m foarte greu în permanen?a emo?iilor noastre. Iar acest lucru nu se poate înv??a, pentru asta ai nevoie de o dispozi?ie sufleteasc? care este un rezultat comunitar concertat. Avem deci timpuri individuale, îns? avem ?i timpuri formate ?i respectate ?i pe plan comunitar ?i acestea se afl? relativ în afara proceselor de accelerare a timpului, dar care pot constitui sprijin în gestionarea problemelor legate de cele dinainte.
TRANS_POZITIE
Pe mine m? preocup? cum s? readuc pe f?ga?ul s?u timpul care a luat-o razna, hamletian, sau cum s? se poat? încetini m?car atât cât s? ne putem pune problema de ce este de fapt timpul. Imaginea timpului este în oameni, în lume, ?i exist? ?i în scris ?i în cuvântul rostit. factorul timp m?nânc? din când în când cuvintele, m?nânc? ?i propozi?iile, le toce?te. Este foarte dificil s? vorbe?ti despre acest subiect f?r? locuri comune. Pe mine m? preocup? deci cel mai mult încetinirea timpului. Trece timpul.
MASA DIN COLT
?i noi, cei din pres?, sim?im accelerarea timpului, având în vedere c? lucr?m cu ?tiri ?i ?tirile î?i pierd prospe?imea ?i actualitatea cel mai repede. Într-adev?r, jurnalistul trebuie s? aib? în vedere faptul c? cititorii primesc ?tirea cu o zi dup? evenimente, când deja nu mai exist? certitudinea c? cele scrise s-au întâmplat întocmai. ?i poate c? cititorii sunt interesa?i de ?tire exact atunci când evenimentul a avut loc. Tu accep?i punctul de vedere al lui B?sescu în ceea ce o prive?te pe Norica Nicolai, e?ti de p?rere c? un ?ef de stat poate interveni în acest caz ? Ceea ce m? deranjeaz? sunt instrumentele lui. Cred c? e genul de politician care nu se mul?ume?te cu rolul care i-a fost atribuit. Încearc? s? se întind? c?tre toate nivelele puterii, mai pu?in în domeniul legisla?iei, dar ?i aici a intervenit peste parlament, creând tot felul de confuzii. B?sescu vrea un alt tip de politic?, una mult mai alert? ?i vede c? oamenii din conducere î?i cam dau în stamb?. Cu to?ii vedem c? se prezint? ca frunza purtat? de ape. Nu se cunosc inten?iile lor, n-au un program clar, spre deosebire de B?sescu la care se vede: „asta vreau, asta fac”. În cazul de fa?? nu are ce face, tocmai pentru c? guvernul nu-i permite. Numai c?, dac? ne încredem în judecata unui singur om când vine vorba de ce e bun ?i corect, sau, cum ai spus ?i tu, dac? avem de-a face cu un sistem neputincios ?i apare cineva care-?i asum? un rol deasupra tuturor, atunci ceva nu e în regul?. Eu unul n-a? vrea s? tr?iesc într-un asemenea stat în care un singur om decide totul. Înseamn? c? sistemul este defectuos ?i nu acel om care ia deciziile. Dac? am fi purtat discu?ia acum jum?tate de an, ?i-a? fi zugr?vit o imagine mai frumoas? despre B?sescu, fiindc? v?d c? în ultimul timp gre?e?te din ce în ce mai des. Îmi amintesc de ziua în care PD-ul l-a ales pre?edinte de partid, pe vremea când aveau doar vreo 5-6%, iar B?sescu a declarat c? la alegerile care vor urma, vor avea „atât ?i atât”, c? vor câ?tiga alegerile etc., c? vor intra la guvernare. Î?i spun sincer, am zâmbit pu?in, fiindc? pe atunci mi se p?rea c? e ca ?i când Fodor Imre, pre?edintele CNS ar spune c? „în 2008 facem referendumul legat de autonomia secuilor, în 2009 facem parlamentul secuiesc, plas?m t?bli?ele cu AICI ÎNCEPE P?MÂNTUL SECUIESC”. Mi-am imaginat, deci, un scenariu din acesta fantast, dar iat? c? B?sescu a reu?it ?i e la putere. Dac? e s? ne gândim limpede ?i la conflictele lui cu T?riceanu, ne d?m seama c? totul a pornit de la inten?ia lui B?sescu de a-l demite pe acesta ?i de a organiza alegeri anticipate. Iar vorbim de dorin?a unui singur om, de constrângere. Ce s-a întâmplat de atunci ? Guvernul e muribund… Nu ?tiu ce s-ar fi întâmplat dac? lucrurile ar fi evoluat altfel. Poate am fi avut un regim a la Putin, în care pre?edintele func?ioneaz? într-o democra?ie ?inut? sub controlul s?u. ?i acum e la fel, atâta tot c? trebuie s? înfrunte totu?i o opozi?ie, guvernul însu?i. Dar dac? discu?ia se poart? la nivelul la care prim-ministrul nu r?spunde la telefonul pre?edintelui, sau când pre?edintele sugereaz? s? se întâlneasc? în orice loc sau la orice or? i-ar conveni, nu ?tiu dac? mai putem da vina exclusiv pe B?sescu. ?i m? întreb, o astfel de ?ar? e normal?? Da, dar cine provoac? starea de anormalitate ? Cred c? de la el porne?te, e genul de om care provoac? situa?ii de genul acesta. Dac? n-ar fi a?a, cred c? acum am tr?i într-o ?ar? relativ echilibrat?, func?ional?, cu o economie în dezvoltare. Nu zic c? îl putem învinui pentru proasta evolu?ie a economiei, dar nesiguran?a pe plan politic influen?eaz? ?i acest domeniu ?i înc? multe altele. Eu spun doar c? el e omul care vrea s? fac? ceva, ceilal?i ?i-ar dori s? vegeteze pân? la sfâr?itul mandatului, nu v?d c? ar vrea ceva. Dac? ar avea o opozi?ie care s? vrea, la rândul s?u, ceva, altceva, atunci n-ar fi nici o problem?. Dar v?d c? n-are cu cine. Da, se spune c? democra?ia e r?ul mai mic. Între timp, el comite gre?eli din ce în ce mai frecvente, cred c? ?i cu referendumul ?i-a dat seama c? nu mai are rost s? insiste, de asta n-a extins campania cu europarlamentarele. Deci exist? lucruri for?ate, exagerate. Despre asta este vorba: un singur om î?i poate pierde discern?mântul u?or, de asta nu trebuie s? i se permit? s? decid? în toate problemele care privesc o ?ar? întreag?.
MASA CARTILOR
Am adus cu mine romanul lui Marcel Proust, „În c?utarea timpului pierdut”. A? vrea s? spun c? întâlnirea, cuno?tin?a mea cu aceast? carte dateaz? de foarte de timpuriu, aveam 10 ?i un pic de ani, ?i chiar ?i azi, de multe ori, în momentele de mare tensiune din via?a mea ea este acea insul? drag? inimii mele unde m? pot retrage ?i serile sau în orice parte a zilei citesc Proust. Câteodat? în ungure?te, alt? dat?, pentru c? mai ?tiu limba, în francez?. O experien?? foarte puternic?, foarte frumoas? constituie pentru mine ritmul unduit al propozi?iilor, descrierea nuan?at? ?i variat? a amintirilor, reg?sesc cu bucurie de fiecare dat? pasajele mele preferate ?i cartea îns??i func?ioneaz? pentru mine ca pentru Marcel acele piese muzicale din carte, adic? îmi libereaz? diferite amintiri. Bine ar fi s? avem cât mai mult timp pentru a-l citi ?i reciti pe Proust. Asta doresc tuturor.
INCHIDERE
De ce am devenit plop de sear? Vânticel ce aduce stea ?optit?,
?i coroana-mi tulbur? De somn deranjat pe lac
De ce e?ti tu dor harp? cereasc? A vie?ii talang? nebun?
Ce glas î?i sloboze?te În vizibile fascicole
Unde au c?zut atâtea reverii În gol r?cit rotitoare
P?dure orfan? ?i nebun? Maree din spum? pl?m?dit?
Câte lumi m? mai trag spre ele Câte indiferente cuvinte
Cartea ta de timp ?i boare str?b?tut?
În volburoasa lini?te a?teapt?.
