FABRICILE MIGRATOARE

Vino, Muz? a Aurorei,
ajut?-m? s? scriu,

în vârf de condei

nu-mi vine nici od?, nici
cânt închinat vinului

Hârtia-i un beach pustiu,
în zorii zilei,

vino cu-n cântec boogie
board sub bra?.

Beau zeama s?lcie,
autumnal? a cafelelor,

?i tânjesc dup?
gusturi estivale...

Bronzându-m?, s? zac
în mijlocul beach-ului,

pân? vii în nisip,
frem?tând.

Zgomotul buretelui.
Cum îl alung.

Las cada s? se umple
cu ap? c?ldu??.

Iubirea împ?rt??it? salt?
precum un câine

marea î?i linge piciorul,

?i vii cu boogie board
sub bra?...

Dumnezeu, senin, îi
scrijele?te b?rbia,

Soarele, pe cer, e o ran? ro?ie.

Unde a disp?rut,
micul meu kitsch ?

V-a?i deschis televizorul ?
Pofti?i în?untru !

Aici e „Cafeneaua imaginar?”,
deschiderea din septembrie.

~

Trebuie s? ne adapt?m permanent
la societatea în schimbare,

la fel ca la vremea schimb?toare.

Trebuie s? fim preg?ti?i v pentru ambele.

Am vorbit deja despre
mobilitatea for?ei de munc?.

Acum vom discuta despre
fabricile migratoare.

La început de toamn?,

de pe meleagurile
noastre dispar berzele

?i celelalte p?s?ri migratoare.

Prim?vara se întorc.

Mai nou, la o dep?rtare cuvenit?
sau mai pu?in cuvenit? de ora?e,

apar fabrici multicolore.

Vin aici, î?i construiesc
infrastructur?,

ofer? locuri de munc?, apoi
se mut? mai spre est.

Aceste fabrici nu sunt berze

?i e pu?in probabil
s? se mai întoarc?.

Despre acest subiect vor vorbi
filosoful, sociologul,

psihologul, managerul
?i expertul UE,

precum ?i europarlamentarul,
profesorul de teologie

?i redactorul.

DE CE SE MUTA FABRICILE?

Întreprinderea se mut?
dup? o vreme,

deoarece nu mai este
rentabil s? r?mân?.

Oamenii ar face grev?, ar
cere salarii prea mari,

impozitul ar ajunge la nivelul
din ?ara de origine,

respectiv concuren?a de
pe pia?a interna?ional?

ar determina-o mai degrab?
s? plece undeva în Asia,
acolo s? fabrice acele produse

?i tot de acolo s? le
readuc? pe pia?a european?.

CALEA JURIDIC?

Europa se define?te ca o pia??
general? a for?ei de munc?,

unde statele na?ionale se
comport? doar ca ni?te regiuni

?i for?a de munc? migreaz? acolo

unde raportul dintre pre?uri
?i salarii este mai favorabil,

în special în zonele de grani??.

Este vorba de a?a-numitul
efect de echilibrare puffer.

Este îmbucur?tor c?, datorit?
acestui efect de absorb?ie,

România se situeaz? mai sus,

iar 20-25 % dintre cet??enii
români stabili?i în Ungaria.

au de gând s? se întoarc?.

Totodat?, c?tre zonele de
grani??, Banat ?i Partium,

aflueaz? for?a de munc?
neocupat? din Ungaria.

O alt? problem? este cea

a marilor întreprinderi venite
în ?ara noastr?.

Un exemplu gr?itor în acest
sens este Nokia de la Cluj.

Unii politicieni europeni,
în special cei liberali,

au afirmat c? aceast? mi?care

supus? legilor pie?ei
libere a afacerilor

nu este reglementat? prin lege.

Deci, dac? un stat dovede?te

c?, în urma mut?rii
unor întreprinderi,

a suferit pierderi
economice de durat?,

exist? posibilitatea intent?rii
unor mari procese de drept privat

care ar duce la reglementarea
juridic? a acestei probleme.

UTOPIE EUROPEANA

Pe mine nu m?
bucur? deloc faptul

c? fabricile din Occident
î?i mut? produc?ia la noi,

deoarece aceast? mi?care duce

la apari?ia ?omajului în
Germania sau Fran?a,

a?adar nu rezolv? nimic
pe plan european.

Deci aici se ofer? locuri de
munc? pentru 6000 de oameni,

dar în Germania tot
atâ?ia ?i le pierd.

Adev?rul este c? aceast? stare
de fapt nu poate fi schimbat?,

decât în cazul în care
s-ar introduce

un salariu minim
unitar în Europa.

Aceasta ar însemna

ca firma respectiv? s?
pl?teasc? aceea?i sum?

pentru for?a de munc?,

fie la noi, fie la 2000 de
kilometri mai spre vest de noi.

ÎN UNIUNE ?I ÎN AFARA UNIUNII

Exist? un conflict de interese
între cele dou? grup?ri

ale statelor-membre UE

care îns? se poate rezolva

prin aplicarea reglement?rilor
actuale ale Uniunii Europene.

Noi ne str?duim ca în
anii urm?tori s? elabor?m

o reglementare economic?
v care s? sesizeze

când o firm? dintr-un
stat-membru occidental

migreaz? într-un
stat-membru r?s?ritean,

deoarece num?rul
locurilor de munc?

din interiorul
Uniunii Europene

r?mâne constant.

În acest sens ar trebui inventate
ni?te mijloace de stimulare

care deocamdat? nu exist?.

Totodat? nu putem
opri nicidecum

interesul economic ?i tendin?ele
de delocalizare

ale firmelor multina?ionale

c?tre Orientul Îndep?rtat.

Deci trebuie s? ne obi?nuim

cu acest context economic
rapid schimb?tor

?i s? profit?m de
capacitatea de atrac?ie

ce caracterizeaz? România

?i care face ca firmele
s? migreze la noi,

deoarece peste 8-10
ani ea va disp?rea.

Ast?zi aceast? capacitate
de atrac?ie a României

se datoreaz? în primul rând
diferen?ei de nivel a salariilor.

MÂNA DE LUCU IEFTIN?

Când firma la care lucram în
Spania a decis s? emigreze,

a c?utat o ?ar? unde for?a
de munc? era ieftin?,

deoarece în bran?a producerii
cablurilor important era

ca for?a de munc? s? fie ieftin?,

celelalte costuri de produc?ie
fiind nesemnificative.

?i voiau s? se stabileasc?
într-un loc

în care s? se vorbeasc? cel
pu?in o limb? european?.

Pentru ei ar fi fost foarte
greu s? se duc? în China,

?i din cauza limbii, ?i a
caracterelor,

dar ?i a logisticii.

Principalele noastre beneficiare
erau firme de ma?ini de marc?,

ca de exemplu Volkswagen-Seat,

cablurile trebuiau
s? ajung? la ele,

iar cheltuielile de transport din
China ar fi m?rit considerabil

costul total al produselor.

Când firma a decis s?-?i
mute sectorul productiv,

eu eram director de
produc?ie la firma spaniol?.

S-a propus s? se construiasc?
o fabric? la Chi?in?u.

Era zona cea mai estic?
a ??rilor europene,

iar for?a de munc?
acolo era cea mai ieftin?.

Atunci pre?edintele
de atunci al firmei

a aflat c? directorul
de produc?ie

al uneia dintre fabricile
din Spania

este român,

m-a chemat la dânsul ?i
am început s? discut?m.

Eu, fiind din România
?i din Cluj,

nu puteam s? propun cu
entuziasm Chi?in?ul.

Mi-a spus s? fac un mic
proiect, o prospec?iune a pie?ei.

Eu am venit acas? pentru o
s?pt?mân?, era în vara lui 2001,

?i am întocmit un proiect.

Pe atunci contextul economic era
cu totul diferit de cel de acum.

Deci mi-am f?cut proiectul,
l-am predat pre?edintelui,

practic el era
ac?ionarul principal,

deci principalul factor
de decizie în firm?,

?i mi-a spus c? este în ordine.

I-a pl?cut foarte mult
prezentarea mea.

Pe 6 septembrie 2001 a
decis s? venim în România

?i s? construim fabrica.

Eu, fiind clujean, nu puteam s?
propun Bac?ul sau Timi?oara,

ci am g?sit suficiente
argumente s?-i aduc la Cluj.

În septembrie 2001
s-a luat decizia,

iar în decembrie am început
produc?ia cu 13 angaja?i.

Angajarea oamenilor a
fost o treab? foarte u?oar?.

Am f?cut un singur anun?

?i au fost zile când la
poart? ne-au parvenit

?i 200 de cereri de angajare.

Deci angajarea primilor 400
de oameni în cursul unui an

s-a dovedit foarte simpl?.

Fabrica era u?or de gestionat,

dar, când am atins efectivul
de 400 de angaja?i,

lucrurile s-au complicat
la toate nivelurile,

din cauza lipsei de flexibilitate,
era greu de manageriat,

iar când am ajuns
la 1600 de angaja?i,

ni s-a p?rut c? o fabric?
de 400 de angaja?i

e o joac? de copii.

Motivul principal

pentru care aceast? fabric?
s-a stabilit în România

a fost costul redus
al for?ei de munc?.

A trebuit s? vin? în România,
deoarece

toate firmele produc?toare
de cabluri concurente

erau deja prezente în România,

producând cabluri cu for??
de munc? româneasc?.

Costul for?ei de munc? din
România era de 3,5 euro/or?.

Noi suntem o firm?
care vindem ore lucrate.

Chiar dac? le transform?m
în buc??i de cablu,

ceea ce vindem este, de fapt,
num?rul de ore lucrate.

Deci costul în România
era de 3,5 euro,

iar în Spania, de 20 de euro,
deci de 7 ori mai mare.

A?adar toate firmele concurente
erau deja prezente în România

?i atunci, fire?te,

firma noastr? a putut reduce
considerabil

pre?urile de vânzare,

întrucât costurile de produc?ie
erau mult mai mici.

Firma aceasta a fost ultima
dintre firmele mari

care înc? nu erau prezente
în România.

Practic, clien?ii au fost aceia

care aproape c? au obligat-o
s? vin? în România,

deoarece, dac? o firm?
concurent? ?i-a redus pre?urile,

a fost ?i ea obligat? s-o fac?.

LA CE NE PUTEM A?TEPTA?

Ce se poate a?tepta
la nivel regional ?

În primul rând trebuie s?
cunoa?tem tendin?ele comunitare.

Or acestea ne sunt clare:

nu vom reu?i, nici prin
politici guvernamentale,

nici prin m?surile luate
de administra?iile locale,

s? oprim migra?ia unei firme.

Va disp?rea produc?ia
în sistem loan,

dup? toate probabilit??ile,

în industria u?oar?,
dar ?i în electrotehnic?,

vor r?mâne în
picioare acele firme

care pot produce m?rci proprii

?i se vor prezenta pe
pia?? cu produse proprii.

Chiar dac? este vorba de o pia??
foarte restrâns?, sectorial?,

merit? s? ne g?sim pia?a proprie,

chiar dac? este vorba
doar de câ?iva ani,

iar peste 4-5 ani trebuie
s? ne schimb?m ceva.

Vorbim despre procedura de
faliment ca de o sperietoare.

Trebuie îns? s? ?tim

c? falimentul face parte firesc
din via?a unei întreprinderi.

În Uniunea European?,

vârsta medie a unei întreprinderi
mici nu dep??e?te 4 ani.

Ace?ti 4 ani cuprind totul,

de la înfiin?are, trecând prin
dezvoltare, o perioad? stabil?,

dup? care urmeaz?
închiderea, falimentul.

Faliment nu înseamn?
moarte, ci schimbare.

Urmeaz? urm?toarea activitate,
urm?toarea întreprindere,

eventual cu aceea?i echip?
sau, cu mici schimb?ri,

echipa poate merge mai departe
?i demara o nou? întreprindere.

R?spunsul Uniunii Europene la
concuren?a ?i lupta global?

este Strategia de la Lisabona:

cea a educa?iei pe
parcursul întregii vie?i

?i a specializ?rii continue.

Din p?cate, suntem înc? departe

de a ajunge din urm?
Statele Unite sau Japonia.

Trebuie s? investim
foarte mult în cercetare

?i în descoperirea ?i
aplicarea noilor tehnologii.

PLUTIRE, RISCURI ?I GLOBALIZARE

În zilele noastre se vorbe?te
tot mai mult

despre înv??atul pân? la
sfâr?itul vie?ii,

ceea ce, în cazul unei zone
slab dezvoltate,

înseamn?, practic,

s? începi lucrul ca
înv???tor, la 20 de ani,

s? continui ca mic
întreprinz?tor,

?ef sec?ie la o întreprindere
nou înfiin?at? etc.,

s?-?i schimbi meseria la
fiecare 5-10 ani.

Pân? unde se poate merge
pe linia aceasta ?

Nu vor interveni cumva
tulbur?ri, conflicte, chiar,

la nivel de personalitate,
respectiv de meserie ?

Problema se poate aborda în
dou? modalit??i.

La nivel general, o stagnare, o
neschimbare social?

este la fel de deranjant pentru
personalitatea omului

ca ?i o schimbare permanent?
în domeniu.

Este la fel de deranjant s?-?i
tr?ie?ti via?a

la fel de previzibil de stabil ?i
f?r? perspective,

f?r? vreun risc, într-un sistem
imuabil ?i bine uns,

decât într-o societate a riscului
permanent.

De aceea, problema trebuie
abordat? dinspre sisteme,

adic?: în ce m?sur? putem
asigura înv???mânt pentru adul?i,

pentru genera?ia de 40-50 de ani,

cea mai expus? schimb?rilor
sociale,

cea mai pu?in preg?tit? de
respectivul sistem de înv???mânt

pentru a se putea adapta.

De exemplu, falia informatic?

apare tocmai la nivelul acestei
genera?ii,

nesocializat? cu computerele,

iar în sistemul for?ei de munc?
în schimbare

se pozi?ioneaz? foarte dificil.

Nu se ?tie cât poate duce omul,

dar e un fapt c? acest risc
permanent face

ca nu cineva s? ajung? înv???tor
?i apoi s?-?i schimbe meseria,

dar studentul care î?i
stabile?te pozi?ia de pia??

pentru care se preg?te?te 4-7
ani cu masterat

când ajunge s?-?i termine
studiile,

î?i va g?si calculele complet
bulversate,

cu fabrica respectiv? mutat?
la mii de kilometri,

practic se vede în situa?ia

s?-?i fi pus totul pe o carte
care pierde.

?i atunci ce e de f?cut ?

Merit? s? investe?ti astfel,
sau mai bine plute?ti ?

Strategia plutirii se observ? la
din ce în ce mai mul?i studen?i.

E un fel de temporizare, s? mai
vedem ce se întâmpl?.

Mai încerc?m una, alta, intervine
nesiguran?a etc.

?i nu este de mirare.

Marea mea problem? prin
1988-89 era

dac? locul unde voi fi repartizat
va avea sau nu sta?ie CFR.

Pe mine m? înnebuneau tocmai
acea lips? de perspectiv?,

acea siguran?? ?i nemi?care,

platitudinea ?i lips? total?
de risc

pe care le aveam în fa??.

?i nu ?tiu, z?u, dac? a?
schimba, ca tân?r,

ceea ce este azi pentru ce a
fost ieri.

Ai pomenit de acea no?iune
interesant? – plutire.

Acest lucru se concretizeaz?
prin faptul

c? tinerii se înscriu la 3-4
facult??i,

o participare, o dedicare total?
pentru una sau alta

este astfel imposibil? ?i atunci
nici pe pia?a muncii

nu se vor dovedi preg?ti?i,
st?pâni pe profesie.

Asta pe de-o parte.

Pe de alta, pericolul nu vine
cu adev?rat

din direc?ia unei renun??ri,
temporare,

la o pozi?ie mai înalt? pentru
una mai joas?,

ceea ce presupune oricum
o flexibilitate superioar?,

ca solu?ie tranzitorie poate
fi o variant?,

eventual o adunare a for?elor
pentru urm?torul pas.

Periculos este când cineva
trece,

e obligat s? treac? la o meserie

pentru care nu are aptitudini
personale,

nu poate s? „prind?” lungimea
de und? a meseriei respective

din perspectiva personalit??ii
sale.

În aceste cazuri, meseria,
profesiunea respectiv?

tr?ie?te doar prin siguran?a
zilei de mâine

sau un plus de venit.

Îns? experien?a arat? c? în
2-3 ani

vine acea mistuire, consumare
profesional?

?i înc? la modul cel mai
drastic.

Acest lucru se întâmpl?
frecvent la cei

care nu-?i calibreaz? profesiunea
la personalitatea proprie.

Mai degrab? aici este problema,
decât în a-?i schimba meseria.

Zonele unde se stabilesc
de obicei

aceste fabrici care pl?tesc
salarii minimale

se lupt? cu o sumedenie
de probleme sociale,

infrastructurale etc.

Ce se va întâmpla cu aceste
comunit??i

când, peste 5-10 ani, aceste firme
î?i mut? fabrica mai la est ?

Nu ?tiu dac? ai v?zut, acum
câ?iva ani, filmul „Full Monty”,

în care câ?iva b?rba?i r?ma?i
f?r? munc?

încearc? s? treac? perioada
grea f?când striptease ?

Este un film care despre
asta vorbe?te.

Se ?tie, în Anglia, ca urmare
a industrializ?rii intensive,

de fapt a schimb?rii radicale
a industriei energetice,

zonele de minerit decad drastic,

confruntându-se cu grave
probleme sociale,

iar for?a de munc? de acolo se
mut? în condi?iile globaliz?rii.

Diferitele microregiuni,
industrii locale

nu se mai pot dezvolta

în spiritul logicii locale
de supravie?uire,

ele nu pot rezista în fa?a
unui mare investitor,

aduc?tor de infrastructur?,
de o nou? for?? de munc?

?i tot a?a,

nu pot face fa??, sau extrem
de greu,

la p?r?sirea zonei de acel
investitor.

C? e bun? sau nu, globalizarea
exist? ?i face regulile de joc.

Iar noi nu putem face altceva
decât s?-i aten?ion?m pe oameni,

încerc?m s?-i ferim pe oameni
de un optimism

?i entuziasm debordante.

Deci: ace?ti investitori nu doar
vin, ei ?i pleac?,

trebuie gândit? o strategie de
dezvoltare sustenabil?,

cu alternative ?i acest lucru
trebuie con?tientizat.

O dezvoltare rapid? urmeaz?
?i logica invers?,

o destr?mare rapid?.

Expansiunea turbo, umflarea
cu pompa

a industriilor din jurul Clujului

va aduce dup? o vreme o
transformare structural?,

dac? administra?ia local?,
economia,

oficialit??ile a?az? toate
acestea

în orizontul globaliz?rii
cu avantajele ?i riscurile sale.

Este un fapt c? a?a ceva exist?

?i trebuie s? fim preg?ti?i
pentru asta,

iar cheia este tocmai dezvoltarea
sustenabil?,

o ?int? înc? nu îndeajuns de
con?tient asumat?

în condi?iile unei asemenea
dezvolt?ri intensive.

A cui obliga?ie ar fi luminarea,

informarea ?i preg?tirea
respectivelor comunit??i

pentru cele ce urmeaz?,

a autorit??ilor, a guvern?rii,
sau a sferei civile ?

Poate, presa ?

A-i preg?ti înseamn?,

István vorbea aici de optimism
exagerat care trebuie temperat,

deci e nevoie de o anume
con?tientizare.

Adic?, atunci când îmi iau
o slujb?

s? fiu con?tient de riscurile
asumate,

de consecin?ele acestui pas.

Acest lucru depinde în primul
rând de angajat,

presa nu este suficient?,

con?tientizarea ?i informarea

trebuie s? aib? un caracter
mult mai personal.

Prin pres?, prin media
în general,

pot lua cuno?tin?? de lucruri,

îns? eu am nevoie de ceva mai
mult

decât de o simpl? luare la
cuno?tin??.

E vorba totu?i de via?a mea,

am nevoie de mult? chibzuin??

?i de o decizie în cuno?tin??
de cauz?.

Este o pies? cu mai multe
personaje:

sistem educa?ional, factorul
politic, societatea civil?.

În România lipse?te de exemplu
o mi?care antiglobalizare

care ar putea aduce la suprafa??
problemele globaliz?rii.

La noi nici m?car a?a numitele
partide na?ionaliste

nu au adoptat o pozi?ie
antiglobalizare,

o contradic?ie de termeni,
de altfel,

?i care s? formuleze coerent
eventualele consecin?e

asupra mediului, asupra
economiei,

problemele uman-personale
ale globaliz?rii.

Or, aceste treburi trebuie asumate
de toat? lumea

care se relateaz? în mod critic

la dezvoltarea societ??ii în
general.

Cred c? ar fi ?i de datoria
intelectualit??ii

s?-?i asume aceast? pozi?ie
critic?.

FARMECUL NEO-IMPERIALISMULUI

Pân? la urm? nu este nimic
r?u

în a intra ni?el în contact,
a gusta, chiar,

din farmecul
neoimperialismului.

Lucrurile sunt în derulare ?i
va trebui s? ghicim ce va urma.

CONTINUITATEA SCHIMB?RII

La ce s? ne a?tept?m ?

Va trebui s? admitem
permanentizarea schimb?rii.

E sigur c? o carier? tipic?,
definitorie ca atare

pentru acum 30 de ani,

un vis al omului din România, din
Ardeal,

adic? s? începi ca ucenic la
o întreprindere ?i,

tot de acolo s? ie?i ?i la
pensie, c a director general,

deci, acest lucru a încetat.

Este în schimb clar c? de-a
lungul vie?ii

va trebui s? ne calific?m de
mai multe ori

?i s? ne schimb?m profesiunea.

O schimbare de optic?
se constat?

?i la nivel de politic? de for??
de munc?, de CV.

Acum 20 de ani un CV de succes
con?inea una,

maxim, dou? locuri de munc?
anterioare.

Azi, la 30 de ani,
e bine s?-?i apar? în CV

5, 6, 7 slujbe anterioare
?i cu trend ascendent.

AUTODEFINIREA PROFESIONAL?

În privin?a nesiguran?ei
schimb?rii meseriei,

individul se confrunt? cu o
stare schizofrenic?,

în sensul c? s-a preg?tit
pentru o meserie

pentru care are aptitudinile
necesare,

iar în momentul în care
trebuie s?-?i schimbe meseria

nu mai e sigur dac? va face fa??
sau nu.

Problema se pune la nivel de
autoeficien??.

În privin?a viitorului.

Autodefinirea nu va putea fi
compensat? prin nimic altceva.

Faptul c? sunt bine pl?tit, c?
lucrez în condi?ii bune,

am siguran?? material? îmi d?
o pseudo-siguran??,

în condi?iile în care am
sentimentul permanent

de nerealizare profesional?.

VIITORUL POSTMATERIAL

Celor care-?i pun problema:

care este rostul acestei
dezvolt?ri ?i schimb?ri rapide

li se serve?te bancul clasic
cu pescarul

care pescuie?te lini?tit pe o
insul? pustie

?i pe care cuno?tin?ele
îl îndeamn?

s? treac? la pescuit industrial.

La început î?i cumperi
înc? o undi??, i se spune.

De ce ?
Vei prinde mai mult pe?te.

-De ce a? avea nevoie de mai
mult pe?te ?

Îi vinzi ?i cumperi dou? b?rci.

De ce ?
Vei prinde ?i mai mult pe?te.

?i tot a?a, s?-?i cumpere un vas,
mai multe vase, o flotil?

ca s? prind? foarte mul?i pe?ti
?i s? devin? foarte bogat.

De ce s? devin foarte bogat ?

Î?i vei putea cump?ra o insul?,
unde s?-?i petreci b?trâne?ile,

dând lini?tit la pe?te.

Este, practic, destul de greu
de definit

rostul acestei imensei acumul?ri
economice.

De aceea s? nu ne mir?m c?
odat? cu modernizarea

apar acele idei ?i teorii
postmaterialiste,

forme de via?? alternative,

forme alternative
de scar? a valorilor.

?i acesta-i doar începutul, e
greu de previzionat ce va urma.

PRE?UL RIDICHII

Se fac înceti?or trei ani
de când ?edem la aceast? mas?,

tejgheaua apotecii etice, dl
profesor de-o parte, farmacistul,

eu, dincolo, iepura?ul.

Este aproape de neimaginat

despre câte am discutat în
ace?ti 3 ani.

Un singur lucru nu v-am
întrebat, d-le profesor:

?ti?i cât cost? o leg?tur? de
ridichi ro?ii în pia?? ?

Da. ?tiu, 1 leu, azi.

Da ? Eu am fost ieri ?i am
g?sit ni?te ridichi minunate,

5 ridichi proaspete, neuscate
sau lemnoase, cu 1,50 leg?tura.

Mai încolo, o b?trânic? vindea
cu 1,20 leg?tura.

Am cump?rat de la ea. Am
procedat corect ?

Da.

S? zicem c? am o fabric?
de f?cut rame de ochelari,

îns? ?tiu c? în Bangladesh
e mai ieftin? for?a de munc?

?i-mi mut fabrica acolo.

Procedez corect ?

?tiu eu ? N-am s? merg în
Bangladesh

pentru ni?te rame de ochelari.

Nu dumneavoastr?, eu, cu
fabrica, s?-i fac acolo.

C?-i mai ieftin? for?a de munc?.

?tiu, for?a de munc? n-are nimic
cu ridichile,

poate în afar? de faptul c?
ambele,

for?a de munc? ?i ridichile, sunt
o marf?.

Cum st?m, deci ?

Aici avem de-a face cu o
situa?ie concret?,

legat? ?i de pia?a central?,
alungat? la cap?tul lumii,

la Abator sau cine ?tie unde,

iar pe vechiul amplasament
sunt vânz?tori cu am?nuntul,

care nu mai sunt pie??resele,
ho?t?zencele

pe care le ?tim noi ?i care
ne sunt dragi.

?i eu le caut pe b?trânele
ho?t?zence la pia??,

?i de la ele cump?r, cât or
mai fi,

chiar dac? trebuie s? m?
duc la Abator dup? ele.

Întrebarea îns? îmi aduce aminte
de ceea ce spunea Isus

într-una din Pildele sale
despre omul bogat

care voia s?-i d?râme silozurile
?i s? ridice altele în loc.

Aici diferen?a este c? nu
în acela?i loc

ci altundeva se construie?te
silozul.

Aceast? poveste îmi mai aminte?te

?i de muncitorul de la Ocna
?ugatag,

despre care am discutat într-o
edi?ie trecut?,

care venind acas? de la munc?
din str?in?tate,

î?i ridic? aici un palat în locul
casei sale ??r?ne?ti cu 5 camere.

De ce este nevoie de silozul mai
mare

sau silozul construit pe un alt
amplasament ?

Acestea sunt probleme economice
pe care nu le pot comenta,

îns? din punct de vedere etic,
în privin?a re?inerii

lumea iar ?i-a f?cut de cap.

Iertat s?-mi fie, dar dac? vorbim
despre acele mari firme

care cic? ar porni fabrici
la noi,

?i ele nu produc rame de
ochelari,

adic? despre faptul c? pot s?-?i
închid? fabrica din Germania

?i o mut? la Jucu, iar de acolo
mai departe, în Bangladesh,

?i o fac pentru c? o pot face,
?i au tot dreptul s-o fac?.

Îns? problema este:

unde se întâlnesc grani?ele
dreptului ?i eticii,

o grani?? clar? între ele nefiind
posibil?.

Care sunt izvoarele care fac
diferen?a dintre drept ?i etic?.

Exist? o regul? universal
acceptat? ?i îndeob?te citat?,

nu trebuie s? faci tot ceea
ce ?i-e permis s? faci.

Omului ?i mai cu seam?
cre?tinului

trebuie con?tientizat faptul

c? unde nu se respect?
aceast? regul?,

adic? unii vor face ceea ce
nu trebuia, s? protesteze.

Cei din Bazinul Ruhrului
au protestat împotriva faptului

c? Nokia î?i mut? fabrica de la
ei,

de?i nici pe departe atât de
vehement

cât au f?cut-o prin anii ’70-80
la închiderea minelor de c?rbuni,

când zeci ?i sute de mii au f?cut
greve ?i demonstra?ii,

conduse de bisericile protestante
de acolo.

Iar acum ori n-am auzit eu, ori
au obosit,

n-au mai existat asemenea mari
mi?c?ri,

de?i era vorba de locul de munc?
a 4000 de oameni.

Dar la principiu n-ai voie s?
renun?i.

Ar trebui ca lumea s?
con?tientizeze

c? protestele împotriva unor
asemenea decizii

trebuie integrate în cultura
?i comportamentul cotidian.

Angaja?ii s? protesteze deci

dac? ?i se iau fabricile unde
lucreaz?,

dar ce ar trebui s? fac? marii
investitori

atunci când deschid câte o
asemenea fabric?

?tiind prea bine c? este
o stare vremelnic?,

un loc temporar de munc?.

Ar putea spune angaja?ilor

c? fac cu ei doar contracte
pe termen limitat ?

Sunt ei obliga?i s? ofere sprijin
social angaja?ilor

c?rora li se desfiin?eaz? locul
de munc? ?

Ce poate face în asemenea
situa?ie patronul

care, evident, î?i dore?te o
for?? ieftin? de lucru ?

Cu patronii nu m? pot în?elege,

bine ar fi s? fie ?ie ei din când
în când la biseric?

ca s? le pot predica.

Ins? noi trebuie s? avem în
vedere mai ales muncitorii,

ei sunt mai mul?i, ?i s?-i
preg?tim s? fie gata

pentru o asemenea situa?ie
ca la Nokia.

Dac? ceva e temporal,

nu înseamn? neap?rat c? nu
ar avea nici un folos,

ci c? este necesar? o anume
flexibilitate

într-o situa?ie, în ducerea la
bun sfâr?it a unei sarcini,

a tot ce ne e dat în via??,

adic? ce e azi, mâine n-o
s? mai fie.

Când întrebam

de tangen?ialitatea
dreptului cu etica,

mi-a venit în minte o zicere
de spirit:

dreptul este produs al
civiliza?iei,

iar etica, produs al culturii.

Acest slogan poate fi adev?rat
sau nu. Ce p?rere ave?i ?

Înainte de toate eu
n-a? desp?r?i niciodat?

civiliza?ia de cultur?.

Prima ar putea însemna
lumea material?,

cultura, lumea spiritual?,
îns? eu tot nu le-a? desp?r?i.

A?a cum Socrate nu putea s?
se decid? dac? e me?ter sau artist

cât lucra ca sculptor.

A? atrage mai degrab? aten?ia
asupra unei alte idei biblice.

Adaptabilitatea, flexibilitatea
fa?? de sarcini

se exprim? într-un comandament

pe care teologii îl numesc
„condi?ionarea iacobian?”.

Da, îmi iau fabrica, afacerea,
într-un alt loc

unde s?-mi fie mai bine,

iar Iacob ne atrage aten?ia
în epistola sa,

da, s? faci toate astea,

„dac? e vrerea lui Dumnezeu ?i
dac? avem via??”.

În acest sens, s? fac? ?i Nokia
ceea ce face,

dar s? fac? ?i angajatul ceea ce
îi dicteaz? Comandamentul.

RASADURI POLITICE

Scriu acum într-un SMS
c? pentru tine inima-mi d? ghes

dorin?ele m? alung?
?i pe mal m-arunc?

desc?tu?eaz?-?i
pentru ele inima.

~

Nu ?tiu, ce p?rere ai,

dar cred c? nu este o nenorocire
c? nu s-a realizat

marea scen? de amor, de
împ?care maghiar? din România.

?i mai cred c? dac? ar fi avut
loc marea în?elegere,

ar fi fost un ultim „mare succes”

al conducerii de la vârf
a anilor ’90,

dar poate, în perspectiv?
aproape istoric?, de 10-15 ani,

nu ar fi fost chiar folositor.

E sigur c? evenimentele s-au
precipitat

din cauza acestei decizii, mai
bine zis, a amân?rii deciziei.

Lucrurile se vor clarifica,

cel pu?in la nivelul for?elor
din afara UDMR,

unde va trebui s? se fac? o
evaluare de ce sunt în stare,

dac? e posibil s? se propun?,
m?car s? se mimeze

noi condi?ii de coali?ie.

Ultima decizie a PCM –
Partidul Civic Maghiar –

s? sprijine doar independen?i

?i, ca atare,

el ca partid s? nu se implice
în aceast? confruntare,

îi poate asigura ?i o eventual?
ie?ire elegant? în caz de e?ec.

Adic?, vezi, Doamne, noi
doar „am sprijinit independen?i”,

noi ca partid nu ne putem asuma
întreg e?ecul.

Nu va fi chiar atât de u?or s?-?i
aliniezi independen?i.

Cert, vor fi câ?iva care vor
crede

c? la nivelul schimbului de
genera?ii a sosit clipa,

pot s? se arate, s? dea în
minge.

?i au fost destule exemple

c? s-au strecurat dintr-o
tab?r? în alta

politicieni tineri cu mari
perspective.

?i, de ce nu, în fond ?

Apropo de perspectiva istoric?,
sunt curios ce va fi

dup? actuala conducere la vârf a
UDMR ?

Da, au f?cut ace?ti 15-20 de ani,
a fost bine, a fost frumos,

unele chestiuni se pot critica,
pentru altele, jos p?l?ria,

una peste alta, îns?, 20 de ani
la vârf în politic?

sunt de ajuns pentru a da tot
ce-i mai bun în tine,

a demonstra ce ai de demonstrat
?i s? vin? urm?toarea genera?ie,

dac? exist? a?a ceva.

Aici rezid? de fapt
responsabilitatea omului politic,

politicieni fiind mul?i,

dar adev?ratul om politic va
preg?ti ?i genera?ia de schimb,

sau va preg?ti terenul astfel

ca schimbul s? fie cât mai
scutit posibil de ?ocuri,

m?car la nivel institu?ional.

E clar c? s-au erodat

?i faptul c? actuala conducere
s-a aflat atât de mult la vârf

se datoreaz? ?i lipsei unei
sfere civile puternice

?i credibile

care s?-i critice dur când este
cazul.

?i acesta este un motiva pentru
care avem politicieni

cu via?? atât de lung?.

Dup? cm v?d îns? aceast?
a?ternere,

preg?tirea terenului pentru
urm?toarea genera?ie

nu prea func?ioneaz?.

UDMR-ul a ?i avut parte
de multe critici

pentru c? nu are o politic? de
cadre,

un cuvânt cam demonetizat,
o politic? uman? clarv?z?toare,

nu-?i selecteaz? echipa de
tineret,

o echip? de baz? din care
s?-?i aleag? apoi

conduc?torii la vârf.

În orice caz, ?i aici exist?
decizii bune ?i mai pu?in bune.

În general se poate afirma,

c? era nevoie de o selec?ie
mult mai riguroas?,

mult mai con?tient? în domeniu.

Dar nici la opozi?ie nu se
constat?…

Te referi la urma?ul lui
Szász Jen? ?

Acolo toate sunt înc?
în formare.

Nici timp n-au avut, dac?
compar?m situa?ia,

s? le mai acord?m câ?iva ani.

Este o situa?ie interesant?.

Dac? unu-doi independen?i
reu?esc s? intre în Parlament

cu sprijinul PCM-ului

?i dac? ei vor fi toat?
ziua acolo împreun? cu ceilal?i,

nu cred c? ar exista un
impediment serios

în fa?a în?elegerii.

Vor fi nevoi?i s? fac?
în?elegeri

pe marginea unor ini?iative
legislative

?i a votului cu privire
la legile mai importante.

În mod sigur.

Ca independent po?i faci
opinie separat?

la nivelul declara?iilor politice,

poate ?i la nivel de ini?iative
legislative.

Îns? nu pe independen?i îi va
sprijini noul sistem electoral,

nici legea nu vorbe?te de a?a
ceva.

Eu nu v?d independen?ii

ca factor politic semnificativ în
Parlamentul României.

Nici eu nu cred c? poate cu
una-dou? excep?ii

s? intre independen?i în
Parlament,

nu la 50% plus un vot.

Da, va fi o lupt? extrem
de dur?.

ÎNCHIDERE

Din?ii, ?irag de m?rg?ritare,
S? ?i se strice ?i carieze

Dac? pe altul vor mu?ca.

Ochii zâmbitori din cap
De cataract? s? aib? part’

În clipa-n care la altul vor c?ta

Sâni?orii t?i sub form? de par?
S? se lase ?i stafideasc?

De altul le va dezmierda

Saliva-?i pur?, parfumat?
S? se sece dintr-odat?

De o alt? gur? gura-?i va atinge

Poala ta primitoare ?i cald?
Ca scorbura de copac beteag?

S? se-mput? de altuia se deschide

Iar inima-?i cea mare ?i bun?
Ca vechi covrig s? se rup?

Dac? pe altul vei iubi cu ea.