A retek ára
Vándorgyárak
[RO/HU]
PRE?UL RIDICHII
Se fac înceti?or trei ani
de când ?edem la aceast? mas?,
tejgheaua apotecii etice, dl
profesor de-o parte, farmacistul,
eu, dincolo, iepura?ul.
Este aproape de neimaginat
despre câte am discutat în
ace?ti 3 ani.
Un singur lucru nu v-am
întrebat, d-le profesor:
?ti?i cât cost? o leg?tur? de
ridichi ro?ii în pia?? ?
Da. ?tiu, 1 leu, azi.
Da ? Eu am fost ieri ?i am
g?sit ni?te ridichi minunate,
5 ridichi proaspete, neuscate
sau lemnoase, cu 1,50 leg?tura.
Mai încolo, o b?trânic? vindea
cu 1,20 leg?tura.
Am cump?rat de la ea. Am
procedat corect ?
Da.
S? zicem c? am o fabric?
de f?cut rame de ochelari,
îns? ?tiu c? în Bangladesh
e mai ieftin? for?a de munc?
?i-mi mut fabrica acolo.
Procedez corect ?
?tiu eu ? N-am s? merg în
Bangladesh
pentru ni?te rame de ochelari.
Nu dumneavoastr?, eu, cu
fabrica, s?-i fac acolo.
C?-i mai ieftin? for?a de munc?.
?tiu, for?a de munc? n-are nimic
cu ridichile,
poate în afar? de faptul c?
ambele,
for?a de munc? ?i ridichile, sunt
o marf?.
Cum st?m, deci ?
Aici avem de-a face cu o
situa?ie concret?,
legat? ?i de pia?a central?,
alungat? la cap?tul lumii,
la Abator sau cine ?tie unde,
iar pe vechiul amplasament
sunt vânz?tori cu am?nuntul,
care nu mai sunt pie??resele,
ho?t?zencele
pe care le ?tim noi ?i care
ne sunt dragi.
?i eu le caut pe b?trânele
ho?t?zence la pia??,
?i de la ele cump?r, cât or
mai fi,
chiar dac? trebuie s? m?
duc la Abator dup? ele.
Întrebarea îns? îmi aduce aminte
de ceea ce spunea Isus
într-una din Pildele sale
despre omul bogat
care voia s?-i d?râme silozurile
?i s? ridice altele în loc.
Aici diferen?a este c? nu
în acela?i loc
ci altundeva se construie?te
silozul.
Aceast? poveste îmi mai aminte?te
?i de muncitorul de la Ocna
?ugatag,
despre care am discutat într-o
edi?ie trecut?,
care venind acas? de la munc?
din str?in?tate,
î?i ridic? aici un palat în locul
casei sale ??r?ne?ti cu 5 camere.
De ce este nevoie de silozul mai
mare
sau silozul construit pe un alt
amplasament ?
Acestea sunt probleme economice
pe care nu le pot comenta,
îns? din punct de vedere etic,
în privin?a re?inerii
lumea iar ?i-a f?cut de cap.
Iertat s?-mi fie, dar dac? vorbim
despre acele mari firme
care cic? ar porni fabrici
la noi,
?i ele nu produc rame de
ochelari,
adic? despre faptul c? pot s?-?i
închid? fabrica din Germania
?i o mut? la Jucu, iar de acolo
mai departe, în Bangladesh,
?i o fac pentru c? o pot face,
?i au tot dreptul s-o fac?.
Îns? problema este:
unde se întâlnesc grani?ele
dreptului ?i eticii,
o grani?? clar? între ele nefiind
posibil?.
Care sunt izvoarele care fac
diferen?a dintre drept ?i etic?.
Exist? o regul? universal
acceptat? ?i îndeob?te citat?,
nu trebuie s? faci tot ceea
ce ?i-e permis s? faci.
Omului ?i mai cu seam?
cre?tinului
trebuie con?tientizat faptul
c? unde nu se respect?
aceast? regul?,
adic? unii vor face ceea ce
nu trebuia, s? protesteze.
Cei din Bazinul Ruhrului
au protestat împotriva faptului
c? Nokia î?i mut? fabrica de la
ei,
de?i nici pe departe atât de
vehement
cât au f?cut-o prin anii ’70-80
la închiderea minelor de c?rbuni,
când zeci ?i sute de mii au f?cut
greve ?i demonstra?ii,
conduse de bisericile protestante
de acolo.
Iar acum ori n-am auzit eu, ori
au obosit,
n-au mai existat asemenea mari
mi?c?ri,
de?i era vorba de locul de munc?
a 4000 de oameni.
Dar la principiu n-ai voie s?
renun?i.
Ar trebui ca lumea s?
con?tientizeze
c? protestele împotriva unor
asemenea decizii
trebuie integrate în cultura
?i comportamentul cotidian.
Angaja?ii s? protesteze deci
dac? ?i se iau fabricile unde
lucreaz?,
dar ce ar trebui s? fac? marii
investitori
atunci când deschid câte o
asemenea fabric?
?tiind prea bine c? este
o stare vremelnic?,
un loc temporar de munc?.
Ar putea spune angaja?ilor
c? fac cu ei doar contracte
pe termen limitat ?
Sunt ei obliga?i s? ofere sprijin
social angaja?ilor
c?rora li se desfiin?eaz? locul
de munc? ?
Ce poate face în asemenea
situa?ie patronul
care, evident, î?i dore?te o
for?? ieftin? de lucru ?
Cu patronii nu m? pot în?elege,
bine ar fi s? fie ?ie ei din când
în când la biseric?
ca s? le pot predica.
Ins? noi trebuie s? avem în
vedere mai ales muncitorii,
ei sunt mai mul?i, ?i s?-i
preg?tim s? fie gata
pentru o asemenea situa?ie
ca la Nokia.
Dac? ceva e temporal,
nu înseamn? neap?rat c? nu
ar avea nici un folos,
ci c? este necesar? o anume
flexibilitate
într-o situa?ie, în ducerea la
bun sfâr?it a unei sarcini,
a tot ce ne e dat în via??,
adic? ce e azi, mâine n-o
s? mai fie.
Când întrebam
de tangen?ialitatea
dreptului cu etica,
mi-a venit în minte o zicere
de spirit:
dreptul este produs al
civiliza?iei,
iar etica, produs al culturii.
Acest slogan poate fi adev?rat
sau nu. Ce p?rere ave?i ?
Înainte de toate eu
n-a? desp?r?i niciodat?
civiliza?ia de cultur?.
Prima ar putea însemna
lumea material?,
cultura, lumea spiritual?,
îns? eu tot nu le-a? desp?r?i.
A?a cum Socrate nu putea s?
se decid? dac? e me?ter sau artist
cât lucra ca sculptor.
A? atrage mai degrab? aten?ia
asupra unei alte idei biblice.
Adaptabilitatea, flexibilitatea
fa?? de sarcini
se exprim? într-un comandament
pe care teologii îl numesc
„condi?ionarea iacobian?”.
Da, îmi iau fabrica, afacerea,
într-un alt loc
unde s?-mi fie mai bine,
iar Iacob ne atrage aten?ia
în epistola sa,
da, s? faci toate astea,
„dac? e vrerea lui Dumnezeu ?i
dac? avem via??”.
În acest sens, s? fac? ?i Nokia
ceea ce face,
dar s? fac? ?i angajatul ceea ce
îi dicteaz? Comandamentul.
de când ?edem la aceast? mas?,
tejgheaua apotecii etice, dl
profesor de-o parte, farmacistul,
eu, dincolo, iepura?ul.
Este aproape de neimaginat
despre câte am discutat în
ace?ti 3 ani.
Un singur lucru nu v-am
întrebat, d-le profesor:
?ti?i cât cost? o leg?tur? de
ridichi ro?ii în pia?? ?
Da. ?tiu, 1 leu, azi.
Da ? Eu am fost ieri ?i am
g?sit ni?te ridichi minunate,
5 ridichi proaspete, neuscate
sau lemnoase, cu 1,50 leg?tura.
Mai încolo, o b?trânic? vindea
cu 1,20 leg?tura.
Am cump?rat de la ea. Am
procedat corect ?
Da.
S? zicem c? am o fabric?
de f?cut rame de ochelari,
îns? ?tiu c? în Bangladesh
e mai ieftin? for?a de munc?
?i-mi mut fabrica acolo.
Procedez corect ?
?tiu eu ? N-am s? merg în
Bangladesh
pentru ni?te rame de ochelari.
Nu dumneavoastr?, eu, cu
fabrica, s?-i fac acolo.
C?-i mai ieftin? for?a de munc?.
?tiu, for?a de munc? n-are nimic
cu ridichile,
poate în afar? de faptul c?
ambele,
for?a de munc? ?i ridichile, sunt
o marf?.
Cum st?m, deci ?
Aici avem de-a face cu o
situa?ie concret?,
legat? ?i de pia?a central?,
alungat? la cap?tul lumii,
la Abator sau cine ?tie unde,
iar pe vechiul amplasament
sunt vânz?tori cu am?nuntul,
care nu mai sunt pie??resele,
ho?t?zencele
pe care le ?tim noi ?i care
ne sunt dragi.
?i eu le caut pe b?trânele
ho?t?zence la pia??,
?i de la ele cump?r, cât or
mai fi,
chiar dac? trebuie s? m?
duc la Abator dup? ele.
Întrebarea îns? îmi aduce aminte
de ceea ce spunea Isus
într-una din Pildele sale
despre omul bogat
care voia s?-i d?râme silozurile
?i s? ridice altele în loc.
Aici diferen?a este c? nu
în acela?i loc
ci altundeva se construie?te
silozul.
Aceast? poveste îmi mai aminte?te
?i de muncitorul de la Ocna
?ugatag,
despre care am discutat într-o
edi?ie trecut?,
care venind acas? de la munc?
din str?in?tate,
î?i ridic? aici un palat în locul
casei sale ??r?ne?ti cu 5 camere.
De ce este nevoie de silozul mai
mare
sau silozul construit pe un alt
amplasament ?
Acestea sunt probleme economice
pe care nu le pot comenta,
îns? din punct de vedere etic,
în privin?a re?inerii
lumea iar ?i-a f?cut de cap.
Iertat s?-mi fie, dar dac? vorbim
despre acele mari firme
care cic? ar porni fabrici
la noi,
?i ele nu produc rame de
ochelari,
adic? despre faptul c? pot s?-?i
închid? fabrica din Germania
?i o mut? la Jucu, iar de acolo
mai departe, în Bangladesh,
?i o fac pentru c? o pot face,
?i au tot dreptul s-o fac?.
Îns? problema este:
unde se întâlnesc grani?ele
dreptului ?i eticii,
o grani?? clar? între ele nefiind
posibil?.
Care sunt izvoarele care fac
diferen?a dintre drept ?i etic?.
Exist? o regul? universal
acceptat? ?i îndeob?te citat?,
nu trebuie s? faci tot ceea
ce ?i-e permis s? faci.
Omului ?i mai cu seam?
cre?tinului
trebuie con?tientizat faptul
c? unde nu se respect?
aceast? regul?,
adic? unii vor face ceea ce
nu trebuia, s? protesteze.
Cei din Bazinul Ruhrului
au protestat împotriva faptului
c? Nokia î?i mut? fabrica de la
ei,
de?i nici pe departe atât de
vehement
cât au f?cut-o prin anii ’70-80
la închiderea minelor de c?rbuni,
când zeci ?i sute de mii au f?cut
greve ?i demonstra?ii,
conduse de bisericile protestante
de acolo.
Iar acum ori n-am auzit eu, ori
au obosit,
n-au mai existat asemenea mari
mi?c?ri,
de?i era vorba de locul de munc?
a 4000 de oameni.
Dar la principiu n-ai voie s?
renun?i.
Ar trebui ca lumea s?
con?tientizeze
c? protestele împotriva unor
asemenea decizii
trebuie integrate în cultura
?i comportamentul cotidian.
Angaja?ii s? protesteze deci
dac? ?i se iau fabricile unde
lucreaz?,
dar ce ar trebui s? fac? marii
investitori
atunci când deschid câte o
asemenea fabric?
?tiind prea bine c? este
o stare vremelnic?,
un loc temporar de munc?.
Ar putea spune angaja?ilor
c? fac cu ei doar contracte
pe termen limitat ?
Sunt ei obliga?i s? ofere sprijin
social angaja?ilor
c?rora li se desfiin?eaz? locul
de munc? ?
Ce poate face în asemenea
situa?ie patronul
care, evident, î?i dore?te o
for?? ieftin? de lucru ?
Cu patronii nu m? pot în?elege,
bine ar fi s? fie ?ie ei din când
în când la biseric?
ca s? le pot predica.
Ins? noi trebuie s? avem în
vedere mai ales muncitorii,
ei sunt mai mul?i, ?i s?-i
preg?tim s? fie gata
pentru o asemenea situa?ie
ca la Nokia.
Dac? ceva e temporal,
nu înseamn? neap?rat c? nu
ar avea nici un folos,
ci c? este necesar? o anume
flexibilitate
într-o situa?ie, în ducerea la
bun sfâr?it a unei sarcini,
a tot ce ne e dat în via??,
adic? ce e azi, mâine n-o
s? mai fie.
Când întrebam
de tangen?ialitatea
dreptului cu etica,
mi-a venit în minte o zicere
de spirit:
dreptul este produs al
civiliza?iei,
iar etica, produs al culturii.
Acest slogan poate fi adev?rat
sau nu. Ce p?rere ave?i ?
Înainte de toate eu
n-a? desp?r?i niciodat?
civiliza?ia de cultur?.
Prima ar putea însemna
lumea material?,
cultura, lumea spiritual?,
îns? eu tot nu le-a? desp?r?i.
A?a cum Socrate nu putea s?
se decid? dac? e me?ter sau artist
cât lucra ca sculptor.
A? atrage mai degrab? aten?ia
asupra unei alte idei biblice.
Adaptabilitatea, flexibilitatea
fa?? de sarcini
se exprim? într-un comandament
pe care teologii îl numesc
„condi?ionarea iacobian?”.
Da, îmi iau fabrica, afacerea,
într-un alt loc
unde s?-mi fie mai bine,
iar Iacob ne atrage aten?ia
în epistola sa,
da, s? faci toate astea,
„dac? e vrerea lui Dumnezeu ?i
dac? avem via??”.
În acest sens, s? fac? ?i Nokia
ceea ce face,
dar s? fac? ?i angajatul ceea ce
îi dicteaz? Comandamentul.
Dr. Juhász Tamás és Jakabffy Tamás, a jog és az erkölcs határáról:
Dr. Juhász T.: „Nem kell mindent megcselekedni, amit meg lehet cselekedni.”
Jakabffy T.: „A munkavállalók persze tiltakozhatnak hogyha kibontják alóluk a gyárat, de mit kellene tenniük a nagyvállalkozóknak amikor egy ilyen üzemet megnyitnak, tudván tudva, hogy ez az üzem egy ideiglenes munkaforrás lesz?”
Dr. Juhász T.: „A munkáltatóval nem tudok szót érteni, bár jó volna ha ott lenne a templomban és prédikálhatnék neki is. A munkásra kell olyan hatással lenni, hogy készüljön fel az ideiglenességre. Az ideiglenesség nem feltétlenül azt jelenti, hogy nem ér semmit amit csinálok, hanem rugalmas hozzáállás egy kapott élethez, életfeladathoz, ami ma van és holnap nincs.”
Jakabffy T.: „A munkavállalók persze tiltakozhatnak hogyha kibontják alóluk a gyárat, de mit kellene tenniük a nagyvállalkozóknak amikor egy ilyen üzemet megnyitnak, tudván tudva, hogy ez az üzem egy ideiglenes munkaforrás lesz?”
Dr. Juhász T.: „A munkáltatóval nem tudok szót érteni, bár jó volna ha ott lenne a templomban és prédikálhatnék neki is. A munkásra kell olyan hatással lenni, hogy készüljön fel az ideiglenességre. Az ideiglenesség nem feltétlenül azt jelenti, hogy nem ér semmit amit csinálok, hanem rugalmas hozzáállás egy kapott élethez, életfeladathoz, ami ma van és holnap nincs.”