Lebegés, kockázat és globalizáció
Vándorgyárak
[RO/HU]
PLUTIRE, RISCURI ?I GLOBALIZARE
În zilele noastre se vorbe?te
tot mai mult
despre înv??atul pân? la
sfâr?itul vie?ii,
ceea ce, în cazul unei zone
slab dezvoltate,
înseamn?, practic,
s? începi lucrul ca
înv???tor, la 20 de ani,
s? continui ca mic
întreprinz?tor,
?ef sec?ie la o întreprindere
nou înfiin?at? etc.,
s?-?i schimbi meseria la
fiecare 5-10 ani.
Pân? unde se poate merge
pe linia aceasta ?
Nu vor interveni cumva
tulbur?ri, conflicte, chiar,
la nivel de personalitate,
respectiv de meserie ?
Problema se poate aborda în
dou? modalit??i.
La nivel general, o stagnare, o
neschimbare social?
este la fel de deranjant pentru
personalitatea omului
ca ?i o schimbare permanent?
în domeniu.
Este la fel de deranjant s?-?i
tr?ie?ti via?a
la fel de previzibil de stabil ?i
f?r? perspective,
f?r? vreun risc, într-un sistem
imuabil ?i bine uns,
decât într-o societate a riscului
permanent.
De aceea, problema trebuie
abordat? dinspre sisteme,
adic?: în ce m?sur? putem
asigura înv???mânt pentru adul?i,
pentru genera?ia de 40-50 de ani,
cea mai expus? schimb?rilor
sociale,
cea mai pu?in preg?tit? de
respectivul sistem de înv???mânt
pentru a se putea adapta.
De exemplu, falia informatic?
apare tocmai la nivelul acestei
genera?ii,
nesocializat? cu computerele,
iar în sistemul for?ei de munc?
în schimbare
se pozi?ioneaz? foarte dificil.
Nu se ?tie cât poate duce omul,
dar e un fapt c? acest risc
permanent face
ca nu cineva s? ajung? înv???tor
?i apoi s?-?i schimbe meseria,
dar studentul care î?i
stabile?te pozi?ia de pia??
pentru care se preg?te?te 4-7
ani cu masterat
când ajunge s?-?i termine
studiile,
î?i va g?si calculele complet
bulversate,
cu fabrica respectiv? mutat?
la mii de kilometri,
practic se vede în situa?ia
s?-?i fi pus totul pe o carte
care pierde.
?i atunci ce e de f?cut ?
Merit? s? investe?ti astfel,
sau mai bine plute?ti ?
Strategia plutirii se observ? la
din ce în ce mai mul?i studen?i.
E un fel de temporizare, s? mai
vedem ce se întâmpl?.
Mai încerc?m una, alta, intervine
nesiguran?a etc.
?i nu este de mirare.
Marea mea problem? prin
1988-89 era
dac? locul unde voi fi repartizat
va avea sau nu sta?ie CFR.
Pe mine m? înnebuneau tocmai
acea lips? de perspectiv?,
acea siguran?? ?i nemi?care,
platitudinea ?i lips? total?
de risc pe care le aveam în fa??.
?i nu ?tiu, z?u, dac? a?
schimba, ca tân?r,
ceea ce este azi pentru ce a
fost ieri.
Ai pomenit de acea no?iune
interesant? – plutire.
Acest lucru se concretizeaz?
prin faptul
c? tinerii se înscriu la 3-4
facult??i,
o participare, o dedicare total?
pentru una sau alta
este astfel imposibil? ?i atunci
nici pe pia?a muncii
nu se vor dovedi preg?ti?i,
st?pâni pe profesie.
Asta pe de-o parte.
Pe de alta, pericolul nu vine
cu adev?rat
din direc?ia unei renun??ri,
temporare,
la o pozi?ie mai înalt? pentru
una mai joas?,
ceea ce presupune oricum
o flexibilitate superioar?,
ca solu?ie tranzitorie poate
fi o variant?,
eventual o adunare a for?elor
pentru urm?torul pas.
Periculos este când cineva
trece,
e obligat s? treac? la o meserie
pentru care nu are aptitudini
personale,
nu poate s? „prind?” lungimea
de und? a meseriei respective
din perspectiva personalit??ii
sale.
În aceste cazuri, meseria,
profesiunea respectiv?
tr?ie?te doar prin siguran?a
zilei de mâine
sau un plus de venit.
Îns? experien?a arat? c? în
2-3 ani
vine acea mistuire, consumare
profesional?
?i înc? la modul cel mai
drastic.
Acest lucru se întâmpl?
frecvent la cei
care nu-?i calibreaz? profesiunea
la personalitatea proprie.
Mai degrab? aici este problema,
decât în a-?i schimba meseria.
Zonele unde se stabilesc
de obicei
aceste fabrici care pl?tesc
salarii minimale
se lupt? cu o sumedenie
de probleme sociale, infrastructurale etc.
Ce se va întâmpla cu aceste
comunit??i
când, peste 5-10 ani, aceste firme
î?i mut? fabrica mai la est ?
Nu ?tiu dac? ai v?zut, acum
câ?iva ani, filmul „Full Monty”,
în care câ?iva b?rba?i r?ma?i
f?r? munc?
încearc? s? treac? perioada
grea f?când striptease ?
Este un film care despre
asta vorbe?te. Se ?tie, în Anglia, ca urmare
a industrializ?rii intensive,
de fapt a schimb?rii radicale
a industriei energetice,
zonele de minerit decad drastic,
confruntându-se cu grave
probleme sociale,
iar for?a de munc? de acolo se
mut? în condi?iile globaliz?rii.
Diferitele microregiuni,
industrii locale
nu se mai pot dezvolta
în spiritul logicii locale
de supravie?uire,
ele nu pot rezista în fa?a
unui mare investitor,
aduc?tor de infrastructur?,
de o nou? for?? de munc?
?i tot a?a,
nu pot face fa??, sau extrem
de greu,
la p?r?sirea zonei de acel
investitor.
C? e bun? sau nu, globalizarea
exist? ?i face regulile de joc.
Iar noi nu putem face altceva
decât s?-i aten?ion?m pe oameni,
încerc?m s?-i ferim pe oameni
de un optimism
?i entuziasm debordante.
Deci: ace?ti investitori nu doar
vin, ei ?i pleac?,
trebuie gândit? o strategie de
dezvoltare sustenabil?,
cu alternative ?i acest lucru
trebuie con?tientizat.
O dezvoltare rapid? urmeaz?
?i logica invers?,
o destr?mare rapid?.
Expansiunea turbo, umflarea
cu pompa
a industriilor din jurul Clujului
va aduce dup? o vreme o
transformare structural?,
dac? administra?ia local?,
economia,
oficialit??ile a?az? toate
acestea
în orizontul globaliz?rii
cu avantajele ?i riscurile sale.
Este un fapt c? a?a ceva exist?
?i trebuie s? fim preg?ti?i
pentru asta,
iar cheia este tocmai dezvoltarea
sustenabil?,
o ?int? înc? nu îndeajuns de
con?tient asumat?
în condi?iile unei asemenea
dezvolt?ri intensive.
A cui obliga?ie ar fi luminarea, informarea ?i preg?tirea
respectivelor comunit??i
pentru cele ce urmeaz?,
a autorit??ilor, a guvern?rii,
sau a sferei civile ?
Poate, presa ?
A-i preg?ti înseamn?,
István vorbea aici de optimism
exagerat care trebuie temperat,
deci e nevoie de o anume
con?tientizare.
Adic?, atunci când îmi iau
o slujb?
s? fiu con?tient de riscurile
asumate,
de consecin?ele acestui pas.
Acest lucru depinde în primul
rând de angajat,
presa nu este suficient?,
con?tientizarea ?i informarea
trebuie s? aib? un caracter
mult mai personal.
Prin pres?, prin media
în general,
pot lua cuno?tin?? de lucruri,
îns? eu am nevoie de ceva mai
mult
decât de o simpl? luare la
cuno?tin??.
E vorba totu?i de via?a mea,
am nevoie de mult? chibzuin??
?i de o decizie în cuno?tin??
de cauz?.
Este o pies? cu mai multe
personaje:
sistem educa?ional, factorul
politic, societatea civil?.
În România lipse?te de exemplu
o mi?care antiglobalizare
care ar putea aduce la suprafa??
problemele globaliz?rii.
La noi nici m?car a?a numitele
partide na?ionaliste
nu au adoptat o pozi?ie
antiglobalizare,
o contradic?ie de termeni,
de altfel,
?i care s? formuleze coerent
eventualele consecin?e
asupra mediului, asupra
economiei,
problemele uman-personale
ale globaliz?rii.
Or, aceste treburi trebuie asumate
de toat? lumea
care se relateaz? în mod critic
la dezvoltarea societ??ii în
general.
Cred c? ar fi ?i de datoria
intelectualit??ii
s?-?i asume aceast? pozi?ie
critic?.
tot mai mult
despre înv??atul pân? la
sfâr?itul vie?ii,
ceea ce, în cazul unei zone
slab dezvoltate,
înseamn?, practic,
s? începi lucrul ca
înv???tor, la 20 de ani,
s? continui ca mic
întreprinz?tor,
?ef sec?ie la o întreprindere
nou înfiin?at? etc.,
s?-?i schimbi meseria la
fiecare 5-10 ani.
Pân? unde se poate merge
pe linia aceasta ?
Nu vor interveni cumva
tulbur?ri, conflicte, chiar,
la nivel de personalitate,
respectiv de meserie ?
Problema se poate aborda în
dou? modalit??i.
La nivel general, o stagnare, o
neschimbare social?
este la fel de deranjant pentru
personalitatea omului
ca ?i o schimbare permanent?
în domeniu.
Este la fel de deranjant s?-?i
tr?ie?ti via?a
la fel de previzibil de stabil ?i
f?r? perspective,
f?r? vreun risc, într-un sistem
imuabil ?i bine uns,
decât într-o societate a riscului
permanent.
De aceea, problema trebuie
abordat? dinspre sisteme,
adic?: în ce m?sur? putem
asigura înv???mânt pentru adul?i,
pentru genera?ia de 40-50 de ani,
cea mai expus? schimb?rilor
sociale,
cea mai pu?in preg?tit? de
respectivul sistem de înv???mânt
pentru a se putea adapta.
De exemplu, falia informatic?
apare tocmai la nivelul acestei
genera?ii,
nesocializat? cu computerele,
iar în sistemul for?ei de munc?
în schimbare
se pozi?ioneaz? foarte dificil.
Nu se ?tie cât poate duce omul,
dar e un fapt c? acest risc
permanent face
ca nu cineva s? ajung? înv???tor
?i apoi s?-?i schimbe meseria,
dar studentul care î?i
stabile?te pozi?ia de pia??
pentru care se preg?te?te 4-7
ani cu masterat
când ajunge s?-?i termine
studiile,
î?i va g?si calculele complet
bulversate,
cu fabrica respectiv? mutat?
la mii de kilometri,
practic se vede în situa?ia
s?-?i fi pus totul pe o carte
care pierde.
?i atunci ce e de f?cut ?
Merit? s? investe?ti astfel,
sau mai bine plute?ti ?
Strategia plutirii se observ? la
din ce în ce mai mul?i studen?i.
E un fel de temporizare, s? mai
vedem ce se întâmpl?.
Mai încerc?m una, alta, intervine
nesiguran?a etc.
?i nu este de mirare.
Marea mea problem? prin
1988-89 era
dac? locul unde voi fi repartizat
va avea sau nu sta?ie CFR.
Pe mine m? înnebuneau tocmai
acea lips? de perspectiv?,
acea siguran?? ?i nemi?care,
platitudinea ?i lips? total?
de risc pe care le aveam în fa??.
?i nu ?tiu, z?u, dac? a?
schimba, ca tân?r,
ceea ce este azi pentru ce a
fost ieri.
Ai pomenit de acea no?iune
interesant? – plutire.
Acest lucru se concretizeaz?
prin faptul
c? tinerii se înscriu la 3-4
facult??i,
o participare, o dedicare total?
pentru una sau alta
este astfel imposibil? ?i atunci
nici pe pia?a muncii
nu se vor dovedi preg?ti?i,
st?pâni pe profesie.
Asta pe de-o parte.
Pe de alta, pericolul nu vine
cu adev?rat
din direc?ia unei renun??ri,
temporare,
la o pozi?ie mai înalt? pentru
una mai joas?,
ceea ce presupune oricum
o flexibilitate superioar?,
ca solu?ie tranzitorie poate
fi o variant?,
eventual o adunare a for?elor
pentru urm?torul pas.
Periculos este când cineva
trece,
e obligat s? treac? la o meserie
pentru care nu are aptitudini
personale,
nu poate s? „prind?” lungimea
de und? a meseriei respective
din perspectiva personalit??ii
sale.
În aceste cazuri, meseria,
profesiunea respectiv?
tr?ie?te doar prin siguran?a
zilei de mâine
sau un plus de venit.
Îns? experien?a arat? c? în
2-3 ani
vine acea mistuire, consumare
profesional?
?i înc? la modul cel mai
drastic.
Acest lucru se întâmpl?
frecvent la cei
care nu-?i calibreaz? profesiunea
la personalitatea proprie.
Mai degrab? aici este problema,
decât în a-?i schimba meseria.
Zonele unde se stabilesc
de obicei
aceste fabrici care pl?tesc
salarii minimale
se lupt? cu o sumedenie
de probleme sociale, infrastructurale etc.
Ce se va întâmpla cu aceste
comunit??i
când, peste 5-10 ani, aceste firme
î?i mut? fabrica mai la est ?
Nu ?tiu dac? ai v?zut, acum
câ?iva ani, filmul „Full Monty”,
în care câ?iva b?rba?i r?ma?i
f?r? munc?
încearc? s? treac? perioada
grea f?când striptease ?
Este un film care despre
asta vorbe?te. Se ?tie, în Anglia, ca urmare
a industrializ?rii intensive,
de fapt a schimb?rii radicale
a industriei energetice,
zonele de minerit decad drastic,
confruntându-se cu grave
probleme sociale,
iar for?a de munc? de acolo se
mut? în condi?iile globaliz?rii.
Diferitele microregiuni,
industrii locale
nu se mai pot dezvolta
în spiritul logicii locale
de supravie?uire,
ele nu pot rezista în fa?a
unui mare investitor,
aduc?tor de infrastructur?,
de o nou? for?? de munc?
?i tot a?a,
nu pot face fa??, sau extrem
de greu,
la p?r?sirea zonei de acel
investitor.
C? e bun? sau nu, globalizarea
exist? ?i face regulile de joc.
Iar noi nu putem face altceva
decât s?-i aten?ion?m pe oameni,
încerc?m s?-i ferim pe oameni
de un optimism
?i entuziasm debordante.
Deci: ace?ti investitori nu doar
vin, ei ?i pleac?,
trebuie gândit? o strategie de
dezvoltare sustenabil?,
cu alternative ?i acest lucru
trebuie con?tientizat.
O dezvoltare rapid? urmeaz?
?i logica invers?,
o destr?mare rapid?.
Expansiunea turbo, umflarea
cu pompa
a industriilor din jurul Clujului
va aduce dup? o vreme o
transformare structural?,
dac? administra?ia local?,
economia,
oficialit??ile a?az? toate
acestea
în orizontul globaliz?rii
cu avantajele ?i riscurile sale.
Este un fapt c? a?a ceva exist?
?i trebuie s? fim preg?ti?i
pentru asta,
iar cheia este tocmai dezvoltarea
sustenabil?,
o ?int? înc? nu îndeajuns de
con?tient asumat?
în condi?iile unei asemenea
dezvolt?ri intensive.
A cui obliga?ie ar fi luminarea, informarea ?i preg?tirea
respectivelor comunit??i
pentru cele ce urmeaz?,
a autorit??ilor, a guvern?rii,
sau a sferei civile ?
Poate, presa ?
A-i preg?ti înseamn?,
István vorbea aici de optimism
exagerat care trebuie temperat,
deci e nevoie de o anume
con?tientizare.
Adic?, atunci când îmi iau
o slujb?
s? fiu con?tient de riscurile
asumate,
de consecin?ele acestui pas.
Acest lucru depinde în primul
rând de angajat,
presa nu este suficient?,
con?tientizarea ?i informarea
trebuie s? aib? un caracter
mult mai personal.
Prin pres?, prin media
în general,
pot lua cuno?tin?? de lucruri,
îns? eu am nevoie de ceva mai
mult
decât de o simpl? luare la
cuno?tin??.
E vorba totu?i de via?a mea,
am nevoie de mult? chibzuin??
?i de o decizie în cuno?tin??
de cauz?.
Este o pies? cu mai multe
personaje:
sistem educa?ional, factorul
politic, societatea civil?.
În România lipse?te de exemplu
o mi?care antiglobalizare
care ar putea aduce la suprafa??
problemele globaliz?rii.
La noi nici m?car a?a numitele
partide na?ionaliste
nu au adoptat o pozi?ie
antiglobalizare,
o contradic?ie de termeni,
de altfel,
?i care s? formuleze coerent
eventualele consecin?e
asupra mediului, asupra
economiei,
problemele uman-personale
ale globaliz?rii.
Or, aceste treburi trebuie asumate
de toat? lumea
care se relateaz? în mod critic
la dezvoltarea societ??ii în
general.
Cred c? ar fi ?i de datoria
intelectualit??ii
s?-?i asume aceast? pozi?ie
critic?.
Sípos Zoltán a folyamatos változásról kérdezi Dr. Horváth Istvánt és Salat Enik?t:
S.E.: “A veszélyt abban látom, amikor az egyénnek egy olyan szakmára kell átváltania amelyhez nincsenek meg a személyes adottságai. Személyiségileg nem tud egy hullámhosszra kerülni azzal a szakmával. Ilyen esetekben, egy bizonyos ideig az, hogy anyagi biztonság, anyagi többlet, élteti ezt az – úgymond – mesterséget, de a tapasztalatok azt mutatják, hogy három év után következik be a szakmai kiégés.”
S.Z.: “Mi lesz a közösségekkel amikor a cégek továbbállnak keletre?
Dr. H.I.: “Nem tudom láttad e a 'Full Monty' cím? filmet ...”
S.Z.: “Mi lesz a közösségekkel amikor a cégek továbbállnak keletre?
Dr. H.I.: “Nem tudom láttad e a 'Full Monty' cím? filmet ...”