MÂNA DE LUCU IEFTIN?

Când firma la care lucram în
Spania a decis s? emigreze,

a c?utat o ?ar? unde for?a
de munc? era ieftin?,

deoarece în bran?a producerii
cablurilor important era

ca for?a de munc? s? fie ieftin?,

celelalte costuri de produc?ie
fiind nesemnificative.

?i voiau s? se stabileasc?
într-un loc

în care s? se vorbeasc? cel
pu?in o limb? european?.

Pentru ei ar fi fost foarte
greu s? se duc? în China,

?i din cauza limbii, ?i a
caracterelor,

dar ?i a logisticii.

Principalele noastre beneficiare
erau firme de ma?ini de marc?,

ca de exemplu Volkswagen-Seat,

cablurile trebuiau
s? ajung? la ele,

iar cheltuielile de transport din
China ar fi m?rit considerabil

costul total al produselor.

Când firma a decis s?-?i
mute sectorul productiv,

eu eram director de
produc?ie la firma spaniol?.

S-a propus s? se construiasc?
o fabric? la Chi?in?u.

Era zona cea mai estic?
a ??rilor europene,

iar for?a de munc?
acolo era cea mai ieftin?.

Atunci pre?edintele
de atunci al firmei

a aflat c? directorul
de produc?ie

al uneia dintre fabricile
din Spania

este român,

m-a chemat la dânsul ?i
am început s? discut?m.

Eu, fiind din România
?i din Cluj,

nu puteam s? propun cu
entuziasm Chi?in?ul.

Mi-a spus s? fac un mic
proiect, o prospec?iune a pie?ei.

Eu am venit acas? pentru o
s?pt?mân?, era în vara lui 2001,

?i am întocmit un proiect.

Pe atunci contextul economic era
cu totul diferit de cel de acum.

Deci mi-am f?cut proiectul,
l-am predat pre?edintelui,

practic el era
ac?ionarul principal,

deci principalul factor
de decizie în firm?,

?i mi-a spus c? este în ordine.

I-a pl?cut foarte mult
prezentarea mea.

Pe 6 septembrie 2001 a
decis s? venim în România

?i s? construim fabrica.

Eu, fiind clujean, nu puteam s?
propun Bac?ul sau Timi?oara,

ci am g?sit suficiente
argumente s?-i aduc la Cluj.

În septembrie 2001
s-a luat decizia,

iar în decembrie am început
produc?ia cu 13 angaja?i.

Angajarea oamenilor a
fost o treab? foarte u?oar?.

Am f?cut un singur anun?

?i au fost zile când la
poart? ne-au parvenit

?i 200 de cereri de angajare.

Deci angajarea primilor 400
de oameni în cursul unui an

s-a dovedit foarte simpl?.

Fabrica era u?or de gestionat,

dar, când am atins efectivul
de 400 de angaja?i,

lucrurile s-au complicat
la toate nivelurile,

din cauza lipsei de flexibilitate,
era greu de manageriat,

iar când am ajuns
la 1600 de angaja?i,

ni s-a p?rut c? o fabric?
de 400 de angaja?i

e o joac? de copii.

Motivul principal

pentru care aceast? fabric?
s-a stabilit în România

a fost costul redus
al for?ei de munc?.

A trebuit s? vin? în România,
deoarece

toate firmele produc?toare
de cabluri concurente

erau deja prezente în România,

producând cabluri cu for??
de munc? româneasc?.

Costul for?ei de munc? din
România era de 3,5 euro/or?.

Noi suntem o firm?
care vindem ore lucrate.

Chiar dac? le transform?m
în buc??i de cablu,

ceea ce vindem este, de fapt,
num?rul de ore lucrate.

Deci costul în România
era de 3,5 euro,

iar în Spania, de 20 de euro,
deci de 7 ori mai mare.

A?adar toate firmele concurente
erau deja prezente în România

?i atunci, fire?te,

firma noastr? a putut reduce
considerabil

pre?urile de vânzare,

întrucât costurile de produc?ie
erau mult mai mici.

Firma aceasta a fost ultima
dintre firmele mari

care înc? nu erau prezente
în România.

Practic, clien?ii au fost aceia

care aproape c? au obligat-o
s? vin? în România,

deoarece, dac? o firm?
concurent? ?i-a redus pre?urile,

a fost ?i ea obligat? s-o fac?.